Căile ferate japoneze şi-au ajustat orarul în funcţie de programul unei fete care trebuie să ajungă la şcoală. Trenul opreşte într-o gară niponă doar ca să ia şi să aducă această persoană acasă, circulând în funcţie de orele când are nevoie să plece şi să se întoarcă de la şcoală. Iar acesta constituie un exemplu de solidaritate socială, într-o societate încercată de-a lungul timpului de bombe atomice şi tsunami.

Dar şi Germania aduce în discuţie solidaritatea socială, atunci când doreşte să impună Europei cote de refugiaţi. Sirienii şi nord-africanii au fost chemaţi, practic, de declaraţiile cancelarului Angela Merkel, ce şi-a dat seama între timp că exodul excede capacitatea de absorbţie a ţării sale. Având în vedere că vorbim de solidaritatea socială atât în exemplul japonez cât şi în cel german ne întrebăm dacă aceasta are la bază nişte principii clare ori rămâne la îndemâna fiecărui decident politic să spună că acela e un caz în care e necesar ca cetăţenii să fie solidari?.

Principiile şi transparenţa sunt importante pentru că liderul de necontestat al UE aduce solidaritatea socială ca argument în păstrarea coeziunii Uniunii. Şi cu această ocazie ne păstrăm admiraţia şi respectul faţă de premierul tehnocrat Dacian Cioloş, care mai mult ca sigur a arătat că România e un stat unitar, suveran şi independent şi nu a permis să fie tratat discreţionat doar pentru că s-a făcut apel la solidaritatea socială.

 Acesta este un al doilea articol dedicat discuţiilor dintre Cioloş şi Merkel pe tema crizei refugiaţilor, cărora presa din România nu le-a alocat un spaţiu prea generos. Primul text se numea “Răspunsul ferm al României la negocieri: Jawohl!” (http://jurnalul.ro/editorial/raspunsul-ferm-al-romaniei-la-negocieri-jawohl-705003.html). M-aş bucura dacă primul ministru va veni cu precizări în cazul în care nu e de acord cu punctele de vedere prezentate.

• Nu-l urî pe bogat, mâine poţi fi chiar tu

  < Prev
• Ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ?

  Next >