Fără corupţie

Ştiţi bancul acela cu mama care doreşte să obţină custodia copilului susţinând că e virtuoasă, iar fostul soț îi replică - în faţa judecătorului - dând un exemplu: Dacă bagi o monedă într-un aparat de coca cola a cui e cutia, a automatului sau a celui care introduce fisa?

Sigur că felul în care pune problema bărbatul e de neacceptat, pentru că aduce în derizoriu statutul femeii în societate. Dar am venit cu această mostră de umor misogin, fiindcă atitudini similare, ce apar în spaţiul public, au cam aceleaşi caracteristici, dar în loc să provoace hohote de râs, sunt încadrate la capitolul discuţii serioase, care fac rating.

N-am să evoc în acest articol nume, pentru că ele-s foarte uşor de asociat - pentru cei ce urmăresc dezbaterile din spaţiul public - cu aceia care prezintă speţele trunchiat. Îmi pun doar problema în ce măsură un astfel de comportament converge cu interesul României de a elimina corupţia şi de a stabili o ordine socială de drept, obiectiv declarat în forurile naţionale şi internaţionale?

Am plecat de la un banc pentru a scoate în evidenţă că dacă există convergenţă în ceea ce priveşte direcţia ce trebuie urmată şi se consideră că educaţia populaţiei o susţine, anumite luări de poziţie contravin flagrant ţelului enunţat. Iar dacă România îşi asumă demersuri anticorupţie şi de emancipare a societăţii, genul de atitudini şi iniţiative ce abordează trunchiat speţele, inclusiv prin netransparenţa prezentării şi a lipsei reale a dialogului, ar trebui sesizate de opinia publică, deoarece sunt neconforme cu direcţia asumată, de combatere a corupţiei şi de transparentizare a actului de conducere.

În situaţia în care există un obiectiv spre care dorim să convergem ca naţiune, este firesc ca acesta să aibă prioritate în faţa intereselor personale şi de grup.