Dacă mărirea internațională a dobânzilor pe termen lung afectează puțin România, înseamnă că acolo trebuia să se situeze prețul banilor

Primul președinte al Băncii Centrale Europene, Wim Duisenberg, vorbea de tentația politicienilor de a recurge la măsuri monetare, care să aducă rezolvări temporare pe seama afectării perspectivelor economice pe termen lung. Cei ce au urmat după el la conducerea BCE n-au avut nicio problemă să recurgă la relaxarea cantitativă, care a încălcat avertismentul unui alt bancher central, polonezul Leszek Balcerowicz, ce obișnuia să spună că banii sunt un mijloc de conservare a valorii. Până când Grecia a ajuns din oaia neagră un exemplu de urmat, din moment ce-și refinanțează la dobânzi de cinci ori mai mici, comparativ cu noi, o datorie de trei ori mai mare decât nivelul maxim permis de Tratatul de la Maastricht. Mai era puțin și urma în Europa o taxare pe scară largă a economisirii, idee susținută de ministrul de finanțe al Republicii Sovietice Bavaria imediat după Primul Război Mondial!

Se vede însă că Duisenberg avea o bună expertiză. Dobânzile la împrumurile pe termen lung se duc în sus peste tot în lume, taxând perspectiva care nu depășește lungul nasului a politicului. Statele emergente nu sunt scutite de așa ceva, după ce acelea care cochetau cu dobânzile negative erau considerate repere pentru români. Ungaria și Polonia sunt, de asemenea, “atinse” și s-au confruntat cu mărirea dobânzilor după repatrierea capitalurilor. În statul maghiar, remunerațiile atribuite la titlurile pe 10 ani au crescut în ultima lună de la 2,456% la 2,729%, cele poloneze de la 1,305% la 1,502%. Da, numai că la fel cum BCE nu mai e condusă de Duisenberg, nici la banca centrală a Poloniei nu mai e Balcerowicz și s-a renunțat de mult la abordările “conservatoare”, gen dobânzile sunt un obstacol în calea risipei de resurse.

România - criticată pentru faptul că se duce greu cu dobânzile în jos - a fost afectată mai puțin de majorarea internațională a dobânzilor pe termen lung și migrația capitalurilor. Dobânda bondurilor a variat nesemnificativ, de la 3,218% la 3,225%, ceea ce înseamnă că acolo trebuia să se situeze prețul banilor. Iar analiștii, ce prezic evoluții în V sau U care se dovedesc a fi în L, ar trebui să renunțe să mai facă politică.