Marketingul câştigă din promovarea confuziei

Băncile derulează campanii scumpe de promovare a produselor "noi", cu pretenţia de a-și consolida identitatea de brand. Dar distincţia se face mai ales din discursul de marketing. Într-o economie dominată de politic, marketingul îl imită şi încearcă să câştige din promovarea confuziei. Niciodată reclama nu conţine toate elementele pe care un client le află când se duce la sucursală ca să obţină creditul, ci doar stârnește curiozitatea. Marketingul nu poate fi tras la răspundere, ca şi politicul, care promite în campania electorală. Cel mult e exasperat personalul operativ împreună cu clientul, ce acuză că s-a deplasat pornind de la alte premise şi că timpul e bani.

Unui astfel de marketing am încercat să-i dau idei, cum ar fi să structureze produse financiare COVID-19, având în vedere impactul global și faptul că programele guvernamentale generează evenimente, business.

Dar mai bine m-aș rezuma la un studiu de caz. Dobânda pieţei se plasează, într-adevăr, la 6% pentru creditele de nevoi personale pe 5 ani. Dar pentru a o obţine, marketingul scrie pe pagina de net a băncii că e nevoie să vină clientul cu salariul. Şi tot acolo e precizat că primește un discount de un procent dacă refinanțează un împrumut de la alții.

Ajuns la ghișeu, clientul îşi dă seama că a veni cu salariul la noi înseamnă să fi venit deja şi doar dacă are 3 luni de încasare poate primi 6% dobândă, perioadă „de probă” de care nu ştia. Undeva în subsol, la un disclaimer - când se vorbeşte de 6% dobândă - sintagma când vii cu salariul e înlocuită cu când ai salariul la noi şi refinanţezi un credit de la alţii. Dar acest lucru e greu de realizat, fiindcă banca de la care ai obţinut anterior împrumutul pe care l-ai putea refinanţa ţi-a propus să vii cu salariul la ea ca să beneficiezi de condiţii bune. Şi totul e o găselniţă de marketing, pentru că dacă chiar vrei să câştigi cotă de piaţă şi să stimulezi pe cineva să vină cu totul - salariu și credit - la tine, nu-i impui ca în prealabil să fi fost deja!

În Falling Down, Michael Douglas îi amenință cu arma pe vânzătorii unei rețele de fast food pentru că mâncarea pusă în farfurie arăta mult mai rău decât în reclamă. La noi, unde viaţa bate filmul, cei mai mulţi clienţi acceptă condiţiile de la faţa locului, chiar şi dacă la început sunt surprinși. Şi astfel “dobânda pieţei” urcă de la 6%, la 8-9-10%.

Iar la zicerea „Vino cu salariul” merită pusă întrebarea: Cu cât? Cu tot? De ce? Împrumuturile sunt plafonate la un maximum pe client, dar el poate avea o leafă atât de mare, încât poate lua un credit și de la altă bancă, în condiții similare.