Marea Britanie va incepe de anul acesta sa-si plateasca o parte din datoriile de stat contractate in urma cu aproape 90 de ani si folosite la refinantarea unora si mai vechi, utilizate la finantarea participarii tarii la Primul Razboi Mondial.

 

Practic, actualul guvern de la Londra va incepe sa rascumpere titluri de stat emise pe vremea cand ministru de Finante al Regatului Unit era Winston Churchill.

 

 

 

 

Seful Trezoreriei britanice, George Osborne, a declarat ca, in februarie 2015, Marea Britanie va rascumpara obligatiuni de stat in valoare de 218 milioane de lire sterline, prin emiterea de de titluri de stat noi, care vor fi distribuite detinatorilor de bonduri vechi.

 

Aceste obligatiuni de razboi care urmeaza sa fie rascumparate purtau la data emiterii o dobanda de 4% si fac parte dintr-o categorie mai rara de obligatiuni, fara maturitate, adica fara scadenta, numita obligatiuni perpetue.

 

 

 

 

Este pentru prima oara din anii ’40 incoace cand Marea Britanie rascumpara astfel de obligatiuni. Principalul motiv este acela ca, pana de curand, era mai ieftin pentru Trezoreria Regatului Unit sa continue sa plateasca dobanzi la vechile obligatiuni perpetue decat sa emita unele noi.

 

Obligatiunile au fost emise in 1927 pentru refinantarea titlurilor de stat cumparate de populatia Marii Britanii pentru finantarea efortului militar al tarii din Primul Razboi Mondial.

 

Recent, Marea Britanie a vandut obligatiuni cu scadenta in 2068, la o dobanda de doar 3%.

 

 

 

 

Este emisiunea conventionala de titluri de stat cu cea mai lunga scadenta dintre toate cele emise de statele dezvoltate ale lumii.

 

Trezoreria a mai informat ca, in prezent, ar mai fi de rascumparat titluri de stat din perioada Primului Razboi Mondial in valoare de circa doua miliarde de lire sterline si ca evalueaza costurile si oportunitatea eventualei rascumparari integrale a acestora.

 

 

 

 

Obligatiunile perpetue reprezinta doar 0,2% din totalul datoriei guvernamentale a Marii Britanii, cifrate la 1,4 mii de miliarde de lire sterline, dar au o istorie lunga in spate.

 

O parte din titlurile de stat care vor fi rascumparate anul viitor sunt rezultatul refinantarii succesive a unor datorii de stat contractate initial in secolul al XVII-lea, inclusiv obligatiuni emise pentru finantarea razboiului cu Napoleon, precum si a celui din Crimeea.

 

 

 

 

Guvernul britanic a calculat ca statul a platit dobanzi de circa 1,3 miliarde de lire sterline pe aceste obligatiuni, din momentul emiterii lor si pana in prezent.

 

"Sunt fericit sa anunt ca ne vom plati o parte din datoriile cu care am ramas din vremea Primului Razboi Mondial. Cel mai important lucru este ca nu vom mai avea de platit aceste dobanzi mari pe aceste titluri de stat, ceea ce dovedeste ca decizia noastra este in beneficiul contribuabililor", a declarat seful Trezoreriei britanice, George Osborne.

 

 

 

 

Multe state ale lumii si-au repudiat datoriile contractate pentru finantarea razboaielor.

 

 

 

 

In Romania, de exemplu, spre deosebire de proprietarii de case, terenuri si fabrici deposedati de regimul comunist, carora fie li s-au restituit bunurile nationalizate, fie au fost despagubiti cu bani sau cu actiuni la Fondul Proprietatea, posesorii de titluri de stat romanesti neonorate la plata, emise in perioada 1889-1945, nu s-au bucurat de nicio masura reparatorie din partea autoritatilor.

 

Cu alte cuvinte, de cei care au avut curajul sa imprumute statul pe 30 de ani (Imprumutul Reintregirii din 1941) sau pe 40 de ani (Renta Unificata 4½%-1941 Amortibila) si ar fi trebuit sa incaseze cupoane de dobanda pana in 1970-1980 nu-si mai aminteste nimeni.

 

 

 

 

Chiar daca atunci, la fel ca si acum, investitorilor li s-a spus ca statul e cel mai sigur debitor.

 

 Insa nu doar posesorii de imobile nationalizate au primit satisfactie, ci si creditorii straini, de unde se vede ca cei autohtoni au fost discriminati.

 

 

 

 

In perioada 1959-1972, au intrat in vigoare nu mai putin de 12 acorduri semnate de Romania, prin care se reglementau probleme financiare aflate in suspensie, respectiv cu Franta (1959), Statele Unite (1960), Marea Britanie (1960), Danemarca (1960), Austria (1965), Turcia (1965), Norvegia (1966), Grecia (1966), Olanda (1967), Belgia (1971), Canada (1971) si Italia (1972).

 

 

 

 

Reamintim cum au fost inselati romanii care si-au plasat banii in titluri de stat, cu risc zero.

 

Guvernul Petru Groza trece prin Parlament, pe 1 mai 1947, o lege prin care se chemau la plata in termen de doua luni cele mai multe obligatiuni suverane.

 

Printre acestea si Imprumutul Improprietaririi 5% din 1922, renta amortibila, adica titlurile pe care le-au primit latifundiarii dupa Primul Razboi Mondial pentru a le fi luate pamanturile si impartite taranilor care au luptat la Marasti, Marasesti si Oituz.

 

Pentru indeplinirea “actului social”, statul s-a obligat sa achite proprietarilor expropriati valoarea terenurilor cu pretul stabilit de instantele judecatoresti, prin intermediul unor titluri de stat.

 

Iar cei care au avut proasta inspiratie sa se duca sa-si ridice banii au cazut victima stabilizarii monetare din august 1947, cand s-a schimbat o cantitate redusa de lei vechi, in schimbul leilor noi.

 

Dar nici cei care n-au reactionat la primul apel al guvernului prosovietic n-au fost mai norocosi.

 

Pe 7 iulie 1948 s-a emis un nou act normativ prin care se spunea ca urmeaza sa fie rascumparate nu doar rentele amortibile, ci si cele perpetue, in termen de maximum un an de la emiterea legii, „titlurile neprezentate la plata inlauntrul acestui termen" urmand sa se prescrie, iar sumele corespunzatoare sa fie facute "venit la Tezaur”.

 

 

 

 

Si sigur ca si cei care au decis sa-si recupereze sumele in urma „ultimatului” din 1948 au ramas tot fluierand a paguba, pentru ca in 1952 a venit cea de-a doua stabilizare monetara.

 

Asadar, Imprumutul Improprietaririi 5% din 1922 - renta amortibila avea scadenta dupa jumatate de secol, la inceputul anilor ’70. Si nu a fost singurul, pentru ca am amintit deja de Imprumutul Reintregirii si Renta Unificata.

 

Dar guvernele instalate de Moscova i-au deposedat abuziv pe fostii mosieri ori pe urmasii lor de resursele pe care trebuiau sa le primeasca la jumatatea perioadei pana la scadenta, acestia ramanand practic si fara bani, si fara proprietati.

 

In plus, multi dintre ei au infundat puscariile comuniste pentru vina de a fi „elemente burghezo-mosieresti”, desi dupa reforma agrara din 1921, cea mai radicala din regiune dupa Primul Razboi Mondial, Romania s-a transformat dintr-o tara de latifundiari intr-una de mici proprietari.

 

 

 

 

In fine, prea putini au indraznit sa-si recupereze dupa razboi banii imprumutati statului, fiindca majoritatea titlurilor de stat pe care le-am vazut au cupoanele de dupa 1946 sau 1947 ramase langa talon.

 

Dovada ca lumea a crezut, atunci cand au venit comunistii, ca nu vor mai pleca niciodata.

 

Asa este, dupa cum s-au comportat guvernele dupa 1990, s-ar parea ca aceia care au instaurat comunismul in Romania sunt mai departe la putere.Totusi, fiind incalcate flagrant „regulile jocului”, prevazute in prospectele de emisiune, investitorul in bonduri suverane e pe deplin indreptatit sa mearga in fata unui tribunal international si sa ceara insolventa statului roman.

 

Concluzia apartine deputatului Adrian Moisoiu: „Daca este vorba de restitutio in integrum, asa cum procedati cu diversele cladiri, bunuri imobiliare, nu credeti de cuviinta ca, de fapt, ar trebui sa existe o restitutie si a acestor titluri".

---

• Cum ne ferim de populism?

  < Prev
• Guvernul se imprumuta pe baza increderii de care se bucura banca centrala

  Next >