Una dintre stirile importante ale zilei de vineri - difuzata de Agerpres, pe baza datelor Eurostat - a fost aceea ca Danemarca a inregistrat, in 2014, cele mai mari preturi din Uniunea Europeana la bunuri de consum si servicii (138% din media in UE-28), in timp ce preturile din Bulgaria (48%), Romania (54%), Polonia (56%) si Ungaria (57%) sunt cele mai scazute.

Pe categorii, cele mai reduse preturi la alimente si bauturi nealcoolice s-au observat in Polonia (61%), Romania (68%), Bulgaria (70%) si Ungaria (76%), la polul opus situandu-se tot Danemarca (139%).

Bulgaria (58%), Ungaria (65%), Romania (72%) si Polonia (74%) au cele mai mici preturi si la bauturi alcoolice si tutun din UE, cele mai ridicate fiind vazute in Irlanda (170%) si Marea Britanie (165%). Iar asta in conditiile in care biroul de statistica al UE precizeaza ca variatia mare de preturi e cauzata, in principal, de diferentele in taxarea acestor produse in randul statelor membre.

De asemenea, la restaurante si hoteluri, Romania are tarife reduse (52% din media UE), dar in Bulgaria sunt si mai mici (46%), ceea ce explica afluenta de turisti pe litoralul tarii de la sud de Dunare.

Spre deosebire de echipamentele electronice care in Romania sunt scumpe, peste media UE (107%), spre deosebire de Polonia si Cehia, unde preturile se gasesc la 85% din media Uniunii.

Dintre datele prezentate cele mai importante mi se par cele referitoare la alimente si bauturi nealcoolice. Pentru ca - potrivit Eurostat - romanii mananca putin si scump in comparatie cu ceilalti europeni. In cosul nostru de consum, alimentele ocupa o pondere de 30,46%, procentaj mult peste cel din Letonia (22,94%), Bulgaria (22,77%), Lituania (21,75%), Ungaria (21,25%), Croatia (21,14%), Slovacia (18,81%), Polonia (18,74%), Cehia (17,83%),  sau Slovenia (17,23%). Si dublu fata de media UE-28, de 15,61%!

E clar ce s-ar intampla daca salariile ar fi de 650 de euro, ca in Polonia, si nu de 420 de euro ca la noi: alimentele ar reprezenta sub un sfert din cos, nu o treime. Cu alte cuvinte, pretul alimentelor este de circa 120 de euro lunar in ambele tari, iar discrepanta vine din diferenta de venituri.

Dar aici apare o intrebare: putem majora salariile peste noapte la 650 de euro, fara sa tinem seama de castigurile de productivitate? Pe termen foarte scurt, in preajma alegerilor, se poate. Numai ca apoi vine inflatia sa aduca puterea de cumparare din locul de unde a plecat.

Ca sa fim mai expliciti, desi romanii incaseaza lefuri de 420 de euro lunar, atunci cand vine vorba de preturi se vede ca ele nu sunt departe de cele ale unor tari unde angajatii primesc salarii duble. Iar daca ne uitam doar la pretul alimentelor observam chiar ca sunt mai mari. In Polonia acesta reprezinta 61% din media UE, la noi 68%. 

Iar nivelul productivitatii ofera explicatia. In timp ce noi - cu o productivitate care reprezinta jumatate din media UE - cheltuim o treime din bani pe alimente, polonezii au ajuns la trei sferturi din productivitatea comunitara si isi permit sa aloce sub un sfert din venituri pe mancare.

Dar, din pacate, de fiecare data cand in Romania se vorbeste de productivitate cei care observa ca-i redusa omit sa spuna si de ce. Uita sa semnalaze ca, la noi, competitia politica s-a amplificat permanent in dauna celei economice. Ca politicul deposedeaza economicul de o cantitate  mare de resurse pe care le directioneaza spre zonele unde are interes, lasand piata fara „materie prima”. Si apoi, cu piete subtiri, care se afla in imposibilitate de a gestiona productivitatea, nici n-are sens sa ne mai intrebam de ce se reaprind preturile in economie, asa cum arata ultimele date privind deflatorul PIB.

Asadar, ceea ce uita mereu sa aminteasca analistii, care constata pe la seminarii ca productivitatea e scazuta, este faptul ca aceasta trebuie gestionata pentru a putea creste. Iar de asta n-are cum sa se ocupe tot statul. Fiscul nu poate decat sa sa restrictioneze consumul. De cresterea productivitatii se ocupa altcineva: Pietele!

Coincidenta face ca toti est-europenii care au aderat inaintea noastra la UE sa aiba piete de capital mai dezvoltate. Iar apoi, cand capitalurile dezvolta afaceri si produse ce sa vezi? Substituie importuri sau genereaza exporturi.

Cheia prosperitatii consta deci in cresterea productivitatii prin eficientizarea alocarii resurselor si sporirea acumularii de capital, dar aceste procese se manifesta lent daca economia nu functioneaza pe principiul unei veritabile economii de piata. Statul roman a aratat cel mai putin respect pentru proprietate dintre ex-comunistii integrati in UE, ceea ce explica decalajul de dezvoltare dintre noi si polonezi, cu care am pornit umar la umar in tranzitie.

Vorbeam insa de Fisc si consum, datele Institului National de Statistica evidentiaza ca salariatii dau mai multi bani pe impozite, taxe si contributii din totalul cheltuielilor lor (26,3%), decat pe alimente si bauturi (20,4%). Asta insemna ca platesc lunar 276 de lei in contul taxelor si le mai raman 214 lei pentru mancare.

Si bineinteles ca decizia de a reduce TVA la alimente e una buna in conditiile in care acestea reprezinta 30% din cosul de consum al romanilor, fata de 15% in UE. Asta ar putea permite sa se micsoreze cheltuielile cu taxele ale salariatilor si sa se apropie de cele de consum, chiar daca nu e musai ca ultimele sa se majoreze, fiindca banii rezultati din scaderea TVA pot fi folositi de menaje nu neaparat sa consume mai mult, ci sa-si achite datoriile.

Totusi scaderea TVA la mancare permite doar sa se invarta banii mai repede. Or noua ne trebuie mai mult business care sa genereze cresterea productivitatii, majorarea veniturilor si noi locuri de munca, ca sa ajungem si noi la nivelul polonezilor.

Cu alte cuvinte, pentru a atrage mai mult capital, in toate domeniile, Romania are nevoie sa faca in asa fel incat mediul economic sa pemita atragerea investitiilor.

Aceasta idee a fost validata de Leszek Balcerowicz, arhitectul reformelor din Polonia, care a participat recent,  la Bucuresti, la o conferinta, alaturi de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. El a spus: Nici introducerea euro, nici fondurile europene, nici FMI si nici chiar stimulii fiscali - reducerea TVA si a contri­butiilor sociale - nu au atat de multa importanta in economia romaneasca precum crearea unui mediu favorabil pentru antreprenori.

Nivelul preturilor principalelor grupe de bunuri raportat la media UE-28 (UE=100%)

Sursa: Eurostat

• Limitarea administrativa a cash-ului - un esec: Numerarul atinge un nou...

  < Prev
• Cum depolitizam economia politica?

  Next >