Oricât ar vrea socialiștii să o reducă la imaginile dickensiene ale exploatării și precarității claselor muncitoare, revoluția industrială a adus cu sine eliberare și democratizare. Pentru prima dată, claselor anterior „inferioare" li se recunoștea dreptul de a aspira la o viață mai bună, iar castele nobiliare nu mai erau subvenționate sine die prin munca semiforțată și taxele discreționare impuse „deplorabililor".

Iar din libertate derivă responsabilitatea. Nemaifiind constrânși „metafizic" de limitele clasei/castei de care aparțineau, oamenii au căpătat conștiința capacității lor de a participa la ansamblul de forțe și cauze care le determină destinul. În acest context, avansul științific și tehnologic adus de revoluția industrială a întărit și democratizat conștiința puterii oamenilor atât asupra naturii, cât și a semenilor lor. Asta a dus la dezvoltarea eticii, ca disciplină ce impune limite voluntare asupra acestei puteri.

Pe scurt, departe de a-l transforma pe om într-o rotiță anonimă a unui monstruos angrenaj impersonal, revoluția industrială a adus individul, persoana și conștiința acesteia, în prim-planul scenei sociale.

Din păcate, revoluția postindustrială a informatizării și digitalizării, deși promite să dezvolte cuceririle primeia, riscă să „realizeze" contrariul și să reaservească individul Leviatanului puterii.

Asta pentru că informatizarea facilitează reglementarea discreționară „de sus" a celor mai mici aspecte ale vieții indivizilor, fapt imposibil înainte din punct de vedere tehnologic. Doar digitalizarea pe scară largă, care include progresul industriei megabazelor de date, face posibilă supravegherea intensă și în detaliu a populației, la modul aproape exhaustiv și cu o eficiență neatinsă vreodată de vreun regim explicit totalitar.

Și mai descurajatoare este admirația aproape nedisimulată pe care multe regimuri asumat liberale și democratice o manifestă față sistemul de „credit social" al Chinei comuniste, care nu este altceva decât o resuscitare dopată și amplificată tehnologic a structurii de caste care organiza societatea în Evul Mediu.

Toate acestea, coroborate cu slăbirea conștiinței și virtuții personale ca urmare a pasivității și consumerismului induse de orele tot mai lungi petrecute în virtual, riscă să anuleze avansul libertății rezultat din revoluția industrială.

• Creditele neperformante reflectă şi neperformanţa corporativă

  < Prev
• Cât va mai susține iluzionismul chinezesc economia mondială?

  Next >