Google a creat un cristal temporal care încalcă legile fizicii. Ceva care în loc să degenereze treptat către o stare aleatorie, rămâne blocat în numai două configurații înalt energetice. Astfel e înlăturată dezordinea. Cam la fel cum puneau și comuniștii ordine în natură când îi zăgăzuiau forța oarbă și mai construiau câte un baraj ce distrugea ecosisteme, precum insula Ada-Kaleh de pe Dunăre.

Nimeni nu ține cont de faptul că în ciuda tentativelor de ordonare e din ce în ce mai greu de estimat starea vremii pe baza datelor statistice din trecut. Următorul pas la nivelul cristalului temporal ar fi punerea la punct a unui întrerupător pentru cele două stări, ca să fie eliminat total din discuţie hazardul.

Dar apropo de entropie, care e gradul de dezordine al unui sistem, cea ce s-a vrea acum să fie eliminată, în paralel cu atingerea punctului maxim de aroganță în privinţa programării naturii și a oamenilor. Entropia, dezordinea, permite sistemului să se echilibreze dinamic. Într-un cadru economic cu multe evenimente, ce au legătură cu pieţele şi cu mâna invizibilă de care vorbea Adam Smith, cu competiţia, sistemul devine stabil, bunăstarea generală se realizează în condițiile în care fiecare individ îşi urmăreşte propriul interes. E ceea ce teoretiza şi Nassim Nicholas Taleb când arăta că majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres. Improbabilul, imprevizibilul, nesiguranţa întăresc orice sistem. Iar un grad mai mare de entropie generează încredere şi aşază lucrurile acolo unde le e locul.

Ca să luăm un exemplu la întâmplare, într-o țară ca România, care n-a întreţinut entropia, toate formaţiunile politice au comportament de partid unic, iar iniţiativele legislative sunt menite să conserve puterea. Și dacă, în loc de 75% din profit realizat de 3% din companii, ar veni 90% de la 70%, care ar asigura 80% din cifra de afaceri, nu o treime, numărul mare de întreprinzători ar așeza pe baze sustenabile structura economiei. Mai mulți participanți înseamnă stabilitate, piață mai mare, evenimente, creșteri de volume și profit. Iar dacă antreprenorii respectivi se apucă să investească și să micșoreze prețurile în paralel cu majorarea unei oferte ce tinde să depășească cererea, efectele se propagă pe orizontală și rentabilizează alte companii.

Ca să conchid. Există preocuparea ca să li întărească organismelor capacitatea de rezistență la șocuri sau cea de revenire din acestea. Dar nu de robustețe e nevoie, nici măcar de reziliență, ci de antifragilitatea formalizată de Taleb, de capacitatea de a te adapta la șocuri și a ieși întărit după impact. 

• Ce se întâmplă când băncile nu împart riscul cu piaţa de capital

  < Prev
• Lupta pentru putere se supune principiului lui Peter?

  Next >