Ca să cităm din clasici, în perioada postcomunistă, România, în loc să stimuleze productivitatea, a contat pe redistribuire. Concurenţa pe pieţe a fost înlocuită de competiţia pentru o porţie cât mai mare din ceea ce nu-i poate face pe toţi bogaţi.

Economia ar fi mers mult mai bine dacă spiritul antreprenorial n-ar fi fost inhibat de mediul de afaceri ostil. Iar, investiţiile, atât străine, cât şi autohtone, cresc doar când e asigurat un climat favorabil.

Investițiile contribuie la crearea și întărirea clasei de mijloc, fără de care o Românie prosperă nu poate exista, mediul de afaceri prietenos stimulează întreprinderile mici și mijlocii și crearea de noi locuri de muncă. 

Am identificat, cu ajutorul clasicilor, problemele cheie, clasa mijlocie şi ce defecţiuni are redistribuirea. Şi mergem, mai departe, în America şi Europa, pentru a vedea că redistribuirea s-a realizat, de la bogaţi şi clasa de mijloc către persoanele sărace, ce nu vor asigura niciodată dezvoltarea.

Ca să se adauge valoare, alocările ar fi trebuit să se facă prin clasa mijlocie, fiindcă aceasta e capabilă să economisească. Are acest exerciţiu. De ce e importantă economisirea? Fiindcă bunăstarea e direct proporţională cu volumul de capital investit pe locuitor. Şi de ce-s necesare investiţiile străine? Pentru că atunci când o ţară nu are suficient capital, de care depinde prosperitatea, singura variantă este să-l importe de la cei care l-au acumulat.

Iată, aşadar, la ce folosesc aceste noţiuni: clasă de mijloc - capital - investiţii.

Din păcate, în România, redistribuţionismul s-a manifestat în formele sale cele mai grave.  Populismul sfidează o clasă de mijloc ce are menirea să economisească, ţara să se dezvolte pe baza capitalului intern şi extern investit, pentru a atinge bunăstarea.

Dar în loc să-şi dea seama că economia a trecut printr-un amplu proces de dezinvestire în vremea lui Ceauşescu, conducătorii postcomunişti au decretat: Nu ne vindem ţara! Şi în locul punerii clasei de mijloc în prim plan, şi a capitalului străin, a apărut inflaţia. Adică, populaţia nu a prosperat cu bani din exterior, ci a sărăcit ca să se „fabrice” capitalişti în interior, denumiţi baroni locali.

Ei sunt - aflăm tot din clasici - grupurile de indivizi ce au obţinut rente prin intervenţiile statului, inconsecvenţă în reforme şi redistribuire. Când era nevoie de stimularea creativităţii celor care, între timp, au migrat în străinătate pe cont propriu, persoană cu persoană, ca să caute investiţiile ce ar fi trebuit să asigure o rată de transfer corectă între profituri şi salarii.

• Creşterea economică record e însoţită de majorarea numerarului

  < Prev
• Ce se întâmplă când băncile nu împart riscul cu piaţa de capital

  Next >