Bob Dylan

Aveam mai de mult o problemă din ciclul “Liber să alegi”, pentru că nu-mi pot manifesta preferinţa pentru doctorul de oameni la fel ca pentru cel de maşini. La primul stai mereu la coadă, de parcă el face alegerea şi nu clientul. “Şeptelul” e pus în ordine, cam cum se face înregimentarea în Armată. Ori dacă e pe banii mei, cine plăteşte face regulile, nu invers...

Între timp însă libertatea a fost limitată şi mai mult, iar lumea medicală, din relativ punitivă, a devenit dictatorială. Ea apare însoţită de nişte gardieni la ceea ce se numește libertatea de exprimare, dar care s-a transformat în propagandă, fără a se mai pomeni nimic de bani, drepturi, contribuţii, ci se vorbeşte doar de obligaţii şi amenzi. Chiar şi pentru cei care avem un nivel de conştiinţă ce ne permite să nu fim conduşi cu penalităţi.

În fine, acolo unde se confundă libertatea cu propaganda am observat că e trendy să se mulţumească doctorilor care își fac doar meseria. Am şi eu o cunoştinţă care e doctor docent, îmi exprim gratitudinea pe această cale. E doctor docent, dar şi doctor inginer, iată un motiv de recunoștință legat de faptul că o să ducă economia la vedere la parametrii optimi, precum "Tatăl meu" din poezia Veronicăi Porumbacu.

Altfel oamenii care lucrează în economie subterană se vor asocia cu românii ce au revenit în ţară și cu rackeții estici şi vor da în cap hipsterilor corporatişti ce sug sângele poporului. Iată o formă de haiducie pe care statul militaro-social o încurajează.

Apropo, vi-l reamintiţi de Bob Dylan, poetul anti-război şi pentru drepturile civile mondiale, cele care-s încălcate în momentul de faţă? Laureat Nobel pentru Literatură, tradus şi interpretat de Mircea Cărtărescu, viziunea sa sună astfel:

„Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe/ Până ce spălat e de mare?/ Şi câţi ani poate un popor să reziste/ Până la visata eliberare?/ De câte ori te prefaci că eşti orb/ Ca să nu vezi lumina cea mare?/ Răspunsul, prietene, e suflare în vânt/ Răspunsu-i suflare în vânt”.

În textul anterior am avut ezitări să discut deschis de un conflict între generația tânără și “babele” estice sau vestice, cele care-i trimit pe tineri la o luptă pe care nu și-o doresc, pentru ca ele să-și conserve puterea. Dar dacă nu am zis-o explicit, nu înseamnă că acest conflict nu există.