Românul, prins la mijloc între boieri, voievod și Înalta Poartă

Varză, barză, viezure, mânz. Între aceste cuvinte nu există nicio legătură logică, doar că ar proveni din limba lui Decebalvs per Scorilo alături de moş, baci, murg sau raţă.

Problema este însă că nici după romanizare geto-dacilor nu și-a făcut loc logica. Taxele și tarifele românilor sunt precum înșiruirea de cuvinte de mai sus.

E de neînțeles, de pildă, de ce locuințele sunt impozitate cu taxe locale, dar când proprietatea e închiriată, impozitul aferent venitului obținut se colectează la bugetul administrației centrale. Se poate presupune că în primul caz venitul din taxare se corelează cu cheltuielile legate de proprietate. În cel de-al doilea, din păcate, banii din impozitare se duc în altă parte, deși e vorba fix de aceleași bunuri publice oferite.

Iar în situația în care grosul impozitelor pe salarii se redistribuie către administrațiile locale, în funcție de adresa de pe cartea de identitate a angajatului, acest fapt ar trebui să motiveze primăriile să creeze locuri de muncă, să genereze business nou, ca să li se redistribuie mai mult nu să facă întrecere care să subvenționeze mai mult transportul local de la suprafață al inactivilor: pensionarii.

De la transportul de suprafață ajungem repede în subteran și se vede că banii pentru transportul cu metroul ajung în conturile bugetului central, fiindcă acest tren, spre deosebire de tramvaiul local, e “strategic”! Sunt curios dacă la fel se va întâmpla și la Cluj Napoca. Acolo, administrația locală condusă de primarul Emil Boc e pe cale să demareze proiectul de metrou ce va fi finantat din fonduri externe nerambursabile (inclusiv bani europeni via PNRR), surse centrale de la Ministerul Transportului și Infrastructurii și de la unitățile administrativ-teritoriale Cluj - Napoca și Florești.

Acestea ar fi “nepotrivelile” centrale - locale, dar există și unele locale - locale. Mașinile cu numere verzi, electrice, ecoeuropene, se taxează altfel decât cele clasice, cu numere negre. Adică, deși în taloanele auto la puterea motorului apare menționat la ambele categorii numărul de kilowați, taxele locale le discriminează pe cele cu numere negre, pe motorină și benzină și le impozitează în funcție de cilindree. Ba chiar le suprataxează pe cele de peste 2.000 centimetri cubi - măsură cu impact asupra administrației locale luată “temporar” pe timpul administrației centrale a premierului Emil Boc și devenită apoi permanentă - ceea ce face ca un ARO 240, cu care se cară cartofii să fie impozitat la fel ca un Porsche Cayenne. Sigur că poate fi dat și exemplul a două mașini de 1.560 centrimetri cubi fiecare, dar care una are o putere de 66 kw și alta 80, care-s taxate la fel pentru că e preferată cilindreea! Dacă mai luăm în calcul că una e nouă și proprietarului i se taxează o “avere” de 15.000 de euro, iar alta are 10 ani și mai face doar 2.000 de euro, dar e impozitată la fel, fără “amortisment”, cred că am completat “cadrul”.

Mai rămâne o curiozitate, dacă automobilele sunt proprietate cum le consideră administrația locală sau bunuri de folosință îndelungată cum le apreciază a fi programul central Rabla, pentru că dacă sunt proprietate atunci ar trebui incluse în aceeași categorie și frigiderele, deoarece multe dintre acestea au și ele roți.

Varză, barză, viezure, mânz! Și în măsura în care apare și elementul de reglementare european, asimilat de cadrul central și local de la noi: Varză de Bruxelles!