Prin noi insine, un fel de nu ne vindem tara

Sloganul fesenist „Nu ne vindem tara” ne-a marcat existenta. Insa nu-i o mare deosebire intre acesta si cel penelist „Prin noi insine”.

Cu riscul ca protectionismul sa ne lipseasca de capitaluri care alimenteaza productivitatea si bunastarea ori de marfuri pe care n-are rost sa le producem daca avem posibilitatea sa le importam mai ieftin.

Si totusi principala problema nu este asemanarea dintre Ion Iliescu si I.I.C. Bratianu, ci faptul ca daca maine s-ar „decreta” din nou, ca in perioada interbelica, ca actiunile achizitionate de investitori la companiile autohtone sa poarte aprobarea Subsecretariatului de Stat al Romanizarii, ca nu cumva sa incapa pe mana strainilor, investitorii locali n-ar avea suficient capital sa le achizitioneze.

Ei poate ca ar fi putut produce capital, daca nu le-ar fi fost taxat permanent potentialul de investire pentru a le fi oferite bunuri publice care costa de 4-5 ori mai mult decat fac. De aceea romanii aleg paradisul fiscal bulgaresc ca sa-si inmatriculeze masinile si sa-si cumpere case.

Dar sigur ca nu e firesc sa discutam de capitalurile insuficiente ale investitorilor locali, fara sa pomenim nimic de prostul management al statului care le limiteaza sa se creeze. Ori sa uitam de cei care au potential sa economiseasca: clasa de mijloc.

Problema este insa ca menajele din middle class, acelea care detineau 20.000 de euro in depozite bancare, au luat 80.000 credit de la banca si si-au cumparat case de 100.000 de euro. Iar acum nu mai fac parte, practic, din clasa de mijloc, pentru ca locuintele de 100.000 de euro au ajuns sa valoreze 45.000, deci au pierdut 55.000 si nu aveau decat 20.000 de euro banii lor.

Si bineinteles ca prostul management al statului, care ii lipseste de resurse pe investitorii autohtoni, nu se dezminte nici in cazul clasei de mjloc care economiseste. Statul taxeaza mai scump proprietatile acum, cand pretul lor s-a redus la 45.000, decat atunci cand se tranzactionau cu 100.000.

Morala e simpla. In timpul in care cehii si polonezii importau ieftin investitii straine si isi puneau economiile pe picioare, romanii incercau pe principiul „Nu ne vindem tara” – un fel de „Prin noi insine” din perioada postbelica – sa „fabrice” capitalisti autohtoni scumpi.

Rezultatele se vad foarte bine in momentul de fata in care fostii colegi de CAER vin la noi pe post de investitori straini, ne aduc business proaspat din Polonia, iar „strategii” romani continua sa teoretizeze incurajarea capitalului autohton, fara a face vreo referire la taxarea potentialului de investire.