UE îşi ascunde incompetenţa în spatele soldaţilor

Spuneam de curând - pornind de la cele zise de profesorul Solomon Marcus - că bătrânii obstrucţionează concurenţa cu tinerii creând nişte state sociale demotivante şi mărind puterea sindicatelor.

Iar cel mai bine acest lucru se vede în politică, unde liderii “cu experienţă” blochează accesul tinerilor ca să nu se vadă cât sunt ei de slabi. Ca să nu se bage cumva de seamă că pot fi unii mai deştepţi, care să le ia locul, îi educă să fie la fel ca ei.

Iată de ce cei tineri e bine să scape de “chingi”, fiindcă dacă n-o fac ajung să semene până la confuzie cu politicienii bătrâni. Sunt la fel de vicioşi.

Cu riscul ca ţările să nu se dezvolte. După cum se observă în Germania, Franţa, Italia, dar şi în Ungaria sau România. Fiindcă în locul unei evoluţii, aşa cum arată tehnologia, asistăm la o involuţie. Pe care guvernele spun că o împiedică cu QE.

Vrând-nevrând ne oprim la “locomotiva” UE, Germania, condusă de Angela Merkel. Fiindcă e greu să nu observi cât de prost este administrată criza refugiaţilor şi că declaraţiile de azi se bat cap în cap cu cele de ieri. Până când ţările estice, care mai deunăzi nu aveau curajul să ridice privirea la cancelarul german, se revoltă.

Într-un asemenea context, atât zona euro, cât şi UE pot pierde membri importanţi. Ceea ce ar face ca degeaba să se fi chinuit liderii Uniunii să păstreze pacientul în moarte clinică Grecia înăuntrul UE şi al eurolandului.

Şi situaţia din momentul de faţă, de natură socială, dar care provoacă reacţii politice, scoate la iveală că liderii n-au capacităţile pe care ar trebui să le aibă, iar acest fapt explică degringolada economică ce a primit numele de criză. Fenomen provocat de neîncrederea generalizată în conducătorii ce au provocat hazard moral şi selecţie adversă.

Iar acest sistem, care generează hazard moral şi selecţie adversă, a decis să-şi apere graniţele cu armata. Această chestiune e justificată din punct de vedere legislativ şi nu neg că există şi determinanţi din exterior care încurcă iţele în UE, dar alocările financiare şi mobilizarea de forţe armate nu au legătură cu un pericol care să necesite putere de răspuns împotriva agresiunii unui inamic, ci forţele sunt concentrate din cauza slabei puteri organizatorice a liderilor politici.

Mai mult, ţările de care discutăm sunt membre NATO şi se ocupă cu armata de criza refugiaţilor civili, ceea ce fragilizează capacitatea de apărare a Tratatului în faţa unor forţe ce ar putea fi numite inamice în adevăratul sens al cuvântului.

Aşadar, ca s-o spunem pe şleau, armata apără statele europene de lipsa de organizare a unor politicieni ce ar trebui să-şi asume răspunderea şi să-i lase pe unii mai tineri şi nespălaţi pe creier să le ia locul. Dar în loc de asta ce să vezi? Ei se apucă să facă declaraţii belicoase sau să tragă garduri de sârmă ghimpată, după modelul marelui zid chinezesc.

Poate însă că respectivele garduri îşi vor găsi repede utilitatea economică odată cu venirea anotimpul rece şi vor putea folosite ca parazăpezi.