Impozitele, contribuţiile, cotizaţiile şi taxele s-au mărit în cheltuielile totale ale menajelor la 18,6% în primul trimestru din 2015, de la 16,7% în trimestrul corespunzător din 2014. Majorare care s-a văzut în dinamica indicelui ce evidenţiază evoluţia preţurilor din întreaga economie: deflatorul PIB. Astfel, în trimestrul I 2015, peste jumătate (1,99%) din creşterea de 3,8% a preţurilor în economie a fost determinată de avansul taxelor nete pe produs (TVA, accize). Spre deosebire de trimestru I 2014, când dinamica deflatorului s-a plasat la 2,3%, şi pentru că influenţa taxelor a fost de -0,3%.

Sigur că aceste lucruri le-am mai spus în ultima perioadă într-o formă sau alta, dar aş vrea să analizez acum dacă taxele mai mari au dus la avansul economiei subterane. Deoarece evoluţia numerarului în afara băncilor pare să arate acest lucru, în situaţia în care a crescut de la 14,79% din masa monetară (M3) în martie 2014, la 15,93% în martie 2015 şi la 16,71% în august 2015.

Numerar în afara sistemului bancar (% din masa monetară - M3)

Sursa: BNR 

Din datele INS privind bugetele de familie reiese - după scăderea cumpărărilor de mărfuri din total consumului - o creştere, în primul trimestru al anului 2015, faţă de trimestrul I 2014, la nivelul unor alimente de bază precum carnea, laptele, ouăle şi produsele de morărit şi panificaţie.

Această diferenţă poate însă să nu reprezinte neapărat o cantitate de marfă procurată din economia informală, pentru că familiile de ţărăni obişnuiesc să realizeze în propria gospodărie multe produse pe care le consumă. De aceea e bine să ne concentrăm cercetarea pe mediul urban, unde se vede în trimestrul I 2015 faţă de trimestrul I 2014  - după scăderea mărfurilor cumpărate din totalul celor consumate - o majorare a cantităţii de ouă, fructe, lapte, brânzeturi, carne sau produse de morărit şi panificaţie.

Dar, bineînţeles, că şi la acest nivel pot să apară controverse, pentru că multe comune din România, care au fost ridicate la rangul de oraş, nu întrunesc condiţiile, adică locuitorii lor se ocupă în mare parte tot cu agricultura, ceea ce le furnizează multe produse pentru consumul propriu. De aceea e bine să vedem care e situaţia şi în regiunea Bucureşti-Ilfov, unde nimeni nu-i poate contesta capitalei statutul de oraş.

Şi aici se constată - după scăderea mărfurilor cumpărate din totalul consumului - utilizarea unei cantităţi în creştere de lapte, brânzeturi, legume, fructe, băuturi alcoolice, carne şi preparate din carne, produse de morărit şi panificaţie (pâine, mălai, făină, orez). Ceea ce pare să indice o majorare a economiei subterane în trimestrul I 2015, faţă de trimestrul I 2014

Aşadar, impactul în evoluţia deflatorului PIB a unor taxe în creştere, chiar dacă mărirea preţurilor de consum - inflaţia ţintită de banca centrală - a fost din ce în ce mai redusă, ne face să ne confruntăm cu o virare a cererii în economia subterană. Şi migraţia consumului dinspre urban spre rural are legătură nu doar cu faptul că povara fiscală a crescut, ci şi că a făcut-o într-un timp scurt.

Cu alte cuvinte, se poate spune că asistăm la o dezurbanizare a consumului. Că, în condiţii economice vitrege, populaţia se îndreaptă spre sat. Contrar a ceea ce dorim să facem ca membru UE, să concentrăm satele şi să le transformăm în oraşe.

O altă idee importantă este aceea că atunci când societatea se ruralizează nu o face datorită valorilor etice ale satului, ci migrează spre zona nefiscalizată, unde discountul e real, nu imaginativ, ca în politicile de marketing.

Şi apropo de această ultimă chestiune, aşa se explică de ce hipermarketurile şi-au micşorat cantitatea de marfă şi sortimentul. Fiindcă în situaţia în care consumul s-a refugiat din ce în ce mai mult la negru, marile magazinele n-au mai avut nevoie de tot atât de mult capital.  

Iar dacă oamenii, în loc să plătească cu cardul la casă, achită cu cash în economia subterană, numerarul în circulaţie creşte şi economia se debancarizează.

De asemenea, atunci când deficitul de cont curent se ajustează, în paralel cu acesta ceea ce se numeşte uzual inflaţie, e destul de clar să zici, după ce te uiţi în statisticile oficiale, că asistăm la o reducere drastică a cererii. Însă, de fapt, oamenii refuză să moară de foame şi îşi mută consumul în economia subterană, care nu e relevată fidel de statistici.

Eu cred că acum e indubitabilă concluzia că mărirea nivelului taxării are ca efect virarea economiei în sfera neînregistrată, dar asta ne face să ne punem semne de întrebare şi asupra rolului politicilor monetare, în condiţiile în care cash-ul a crescut în intervalul martie 2014 – martie 2015 cu 15%, şi cu 24% în perioada martie 2014 – august 2015.

 Numerar în afara sistemului bancar (miliarde lei)

 Sursa: BNR

În aceste circumstanţe, se pune problema cât de eficientă a fost politica monetară în stimularea cererii agregate, pe fondul reducerii dobânzilor, în contextul în care fiscalitatea a reprimat-o. Tot aici se mai poate discuta şi de un eşec al politicii de marketing a retailerilor mari, care frânează cu mare greutate migraţia consumului în economia neînregistrată. Dar şi al măsurilor administrative, pentru că, să nu uităm, numerarul a crescut şi după ce s-au impus restricţii pentru plăţile cash între populaţie şi firme.

E clar că încercarea de a impune politici asimetrice din punct de vedere fiscal şi monetar, asimetrie care are ca rezultat că politicile ce reprimă cererea sunt mult mai puternice decât cele ce o încurajează, reprezintă un element extrem de nociv. Pentru că asimetria prost cultivată are ca efect ruralizarea. Prin asta înţelegându-se nu revenirea la bunul simţ specific satului românesc, ci ruralizarea mediului urban din motive pecuniare.  

• Ce protejează realmente viața și proprietatea?

  < Prev
• UE îşi ascunde incompetenţa în spatele soldaţilor

  Next >