Cursul euro/dolar a fluctuat cu 3% în ultimele 24 de ore pe fondul alegerilor din America.

Ieri, când sondajele, articolele și comentariile din mass-media acreditau ideea că Hillary Clinton va deveni al 45-lea președinte al Statelor Unite, emoția indusă a depreciat moneda unică europeană pâna la 1,0990 dolari.

Astăzi dimineață, când începuse să prindă contur posibilitatea ca Donald Trump să câștige scrutinul pentru Casa Albă, cam în stil Iohannis sau Brexit, euro s-a apreciat până la 1,13 dolari, pentru a se stabiliza sub 1,11 după discursul învingătorului.

De fapt, ca să comentăm în detaliu, s-au realizat niște swap-uri valutare prin intermediul cărora s-a pariat pe Hillary, mecanism care să permită ca, în cazul unui “accident”, pierderea să nu fie ireversibilă, ceea ce a întărit dolarul.

După care, când devenise limpede că Trump va câștiga - în ciuda “bombardamentului” mediatic și din sondaje văzut și la Brexit – biletul verde a pierdut teren. Asta fiindcă e probabil ca pe mandatul republicanului să se ajusteze deficitele și datoria publică, ce au avansat masiv pe timpul mandatelor lui Barack Obama, și pentru asta e nevoie de o monedă slabă.

Dacă ar fi fost ales candidatul democrat, acesta ar fi mers, după toate probabilitățile, pe măsuri de socializare, care ar fi determinat creșteri de dobândă, măriri ce s-ar fi repercutat și asupra economiilor deja sociale, cum sunt cele din zona euro.

Iar în succesul lui Hillary Clinton e posibil să fi crezut inclusiv guru-ul Alan Greenspan, paradoxal, o personalitate cu vederi republicane, ce a vorbit înainte de alegeri, la Bloomberg, de posibilitatea majorării dobânzilor.

E adevărat că până la un moment părea că alegerile din SUA se vor derula după tipicul Chirac – Le Pen din Franța, ori Iliescu – Vadim din România, când candidatul politically correct învinge personificarea răului.

Problema este însă că politicienii au întors în așa fel lucrurile încât spețe dăunătoare au devenit “corecte” , iar populația și-a manifesta reticența în ei și încrederea în educația neinstituționalizată a celor 7 ani de acasă. Iată de ce prind discursurile Papei și cele ale lui Donald Trump

• America se opune politizării: Cine doreşte să o perpetueze?

  < Prev
• Metrou european cu comerț sindical

  Next >