Am citit un articol despre romanii care au schimbat lumea, de la Palade si Coanda, la Paulescu si Aslan, si mi-am amintit brusc de o declaratia presedintelui Basescu de acum doi ani. El spunea ca dam lumii elite în toate domeniile, ceea ce se verifica cu locul 12 mondial detinut la exodul de creiere si cu faptul ca vedem mereu olimpici la tv care aduc tarii medalii de aur.

Din pacate însa, Romania nu e cunoscuta doar pentru George Emil Palade - laureat Nobel pentru medicina -, ci si pentru obiceiul statului si al antreprenorilor de a nu-si onora contractele. Adica suntem un popor destept, dar si campioni la arierate.

Iar daca e sa analizam topul competitivitatii ne remarcam prin lipsa de transparenta a actului de guvernare, favoritism în deciziile guvernului, risipirea banului public etc. E suficient sa fim inteligenti daca partenerii nu pot avea încredere în noi? Oare cat de mult conteaza ca nu ne respectam cuvantul dat?

Gustave Le Bon scria într-o carte din 1920 - Psihologia timpurilor noi - ca foarte putini oameni înteleg ca educarea caracterului e mult mai importanta decat cea a inteligentei. Si preciza ca daca saizeci de mii de englezi tin sub obroc trei sute de milioane de hindusi, la fel de inteligenti ca si ei, asta se întampla datorita caracterului britanicilor. Iar daca spaniolii nu au adus decat anarhie în America de Sud, acest lucru s-a produs din cauza defectelor lor de caracter.

Si una e America Latina unde absenta moralitatii depaseste tot ceea ce cunoastem noi mai rau în Europa, dupa cum remarca Le Bon, si alta-i America de Nord, unde cetatenii SUA au înteles ca trebuie sa actioneze asupra caracterului. Aceste popoare vor ramane superioare - crede Le Bon - fie si numai pentru acest fapt în fata altor popoare în care educatia pur livreasca nu se adreseaza decat inteligentelor, nu si caracterelor.

Concluzia apartine tot lui Gustave Le Bon, care spune ca prosperitatea economica a unei tari depinde mai ales de calitatea elitelor. De îndata ce elitele slabesc, tara slabeste. Nu inteligenta le lipseste elitelor, ci caracterul nu e întotdeauna la înaltimea inteligentei. Initiativa, exactitatea, continuitatea în efort le lipsesc. Nu e de ajuns predicarea unor aptitudini, ci ele trebuie învatate pentru a fi dobandite.

Pana acum, universitatea nu s-a ocupat decat de dezvoltarea inteligentei. Dar, sub amenintarea cu disparitia, ea va trebui, dupa exemplul universitatilor engleze si americane, sa educe caracterul. Viitorul loc în lume depinde de calitatile tinerimii. Viitorul nu apartine popoarelor la care inteligenta este mai elevata, ci acelora al caror caracter e mai puternic.

Readucand Romania în discutie merita evidentiata o nuanta. Cand vorbim de olimpici, singurul lucru ce ar mai trebui facut e, într-adevar, educarea caracterului. Din nefericire, la noi, cei care s-au autoproclamat elita nu sunt si cei mai capabili. Ceea ce vadeste nu doar carente de caracter, ci si de expertiza. Fapt care se vede în gestionarea dezastruoasa a riscului si dezvaluie cat ne costa sa avem conducatori cu origine sanatoasa.  

• Versurile ce indoctrineaza

  < Prev
• Monarhia față cu mitocănia*

  Next >