Nu de persoane care să plaseze mâncare avem nevoie, ci de generatori de productivitate!

Poate că nu ne dăm seama, dar nu de persoane care să plaseze mâncare avem nevoie, fiindcă dacă în locul inginerilor sunt importați unii ce livrează bunuri de consum mai scump decât la hipermarket, asta nu întreține performanța, ci doar inflația. Generarea de profituri nu se corelează cu sporurile de productivitate!

Aceasta fiind spuse, să ne întoarcem la vremurile productive, atunci când comunistul Chaplin îl ironiza pe capitalistul Ford în pelicula Timpuri Noi. Banda de producție, cea care a asigurat supraviețuirea magnatului auto în criză, e pe cale să cedeze din nou locul producţiei artizanale. Zic din nou pentru că anterior benzii automobilele erau realizate de la cap la coadă de aceeaşi persoană. Ulterior, insuficienţa personalului calificat , în paralel cu extinderea producţiei, a angrenat lucrători ce realizau operaţiuni simple, tip.

Ajungem în prezent şi observăm că lanţurile logistice cu activităţi integrate pe orizontală, precum industria auto sunt mai departe afectate şi e încurajată în continuare munca freelancerilor.

Lucrul pe cont propriu este stimulat şi pentru că dispar contractele rigide de muncă, ce oferă singuranţă lucrătorilor sindicalizaţi, apăraţi de contractul colectiv şi de codul muncii. Da, numai că atunci produsul nu e de serie și costă mai mult. E suportată de consumatorul final micşorarea semnificativă a productivității, dar şi plata unei prime de risc, generată de discontinuitatea comenzilor.

Timp în care e puţin probabil ca statul să se micşoreze. Se disipează şi își micşorează puterea de negociere doar sectorul privat, cel public se întăreşte, ba chiar freelancerii vor suporta taxe mai mari pentru “mai mult verde”. Şi nu doar verdele măreşte povara fiscală, ci și sectoarele strategice, pentru că, din cât se vede, lumea e cu arma la picior. Jumătatea de economie, cea înregimentată, va fi total diferită de cea “eliberată”, dar la nivelul căreia erodarea productivității atârnă în preţuri. Chiar așa ce părere aveți că popoarele acordă cel mai mare respect Armatei și Bisericii, cele mai puțin democratice instituții?!

Asta, în condițiile în care - așa cum remarca profesorul Andreas Stamate-Ștefan - esența Nobelului pe economie anul acesta (Acemoglu&Robinson&Johnson) e că statele care respectă instituții precum proprietatea, comerțul liber, profitul sunt state incluzive. Restul nu se dezvoltă firesc. Adevăratul sistem incluziv e cel capitalist. Tot ce avem azi, material vorbind, i se datorează. Cu precizarea că Daron Acemoglu și James A. Robinson au susținut încă din 2012, când a apărut cartea "De ce eșuează națiunile" că democrația și economia de piață constituie sistemul cel mai potrivit pentru menținerea păcii sociale, prin care se poate rupe, cel puțin temporar, ciclul vicios autoritarism-revoluție, întrucât duce la o distribuire mai echilibrată a puterii și resurselor în societate. Cu alte cuvinte, libertatea economică stă la originea democrației, și nu invers. În acest sens, autorii cărții dau exemplul Angliei sfârșitului de secol XVII, în care noua clasă prosperă a comercianților a fost determinantă în impunerea trecerii la o monarhie nonabsolutistă. Acemoglu sublinia într-un articol, nu cu mult timp în urmă, că: „Multe probleme sociale actuale își au rădăcinile în neglijarea de către noi a procesului democratic. Soluția nu este de a presăra destule firimituri pentru a menține oamenii acasă, distrași și altminteri pacificați. Mai degrabă trebuie să revitalizăm politicile democratice, să stimulăm implicarea civică și să căutăm soluții colective. Numai printr-o societate mobilizată și activă din punct de vedere politic putem construi instituțiile de care avem nevoie pentru o prosperitate comună în viitor, protejându-i în același timp pe cei mai dezavantajați dintre noi”

Important este însă să aibă loc saltul tehnologic, ceea ce ar îndepărta criza şi spectrul unui mare război, flagel ce n-a putut fi evitat pe vremea lui Chaplin şi Ford. Dar cu ce se realizează saltul? De obicei pentru el e nevoie de științe fundamentale şi la acest nivel e cam greu să vorbim de freelanceri!

Acemoglu mai scria că: „Mai degrabă decât să construim un sistem în care o mare parte a populației primește pomană, ar trebui să adoptăm măsuri care să încurajeze crearea de locuri de muncă de tip middle-class cu salarii bune”. Și de la invocarea acestei idei se poate arăta către exporturile României, ce au o valoarea adăugată redusă, iar importurile - una mare. Având în vedere această situație structural precară, e necesar să ajungem să producem niște mărfuri măcar cu o valoare adăugată medie, și pentru asta e nevoie să atragem muncitori străini care să ne învețe să le fabricăm. După care, când românii se vor pricepe să facă ceea ce iau acum din import, străinii pot să se întoarcă la ei în țară dacă doresc.

E adevărat că, în prezent, sunt mulți români care lucrează în afară și unii decidenți doresc să-i aducem înapoi. Totuși ei muncesc în ramuri ce generează o valoare adăugată scăzută. Noi am avea nevoie - în schimbul țăranilor români - de niște muncitori spanioli sau italieni, care să lucreze în domeniile deficitare. Pe optica asta au mers polonezii, ai căror politicieni au avut și alte preocupări decât câștigarea alegerilor, și acum pot produce bunurile pe care le cumpărau înainte din afară. Și, paradoxal, cu import de forță de muncă, șomajul scade, iar bugetul și sistemul de pensii câștigă, deoarece Românie e subcapacitată.

Dar pentru că cele spuse să fie puse și în practică trebuie să se renunțe la secvența cu tăiatul costurilor în care s-au specializat atât de bine Finanțele. Pentru asta-i necesar ca proprietatea să nu mai fie aproape deloc taxată. Fiindcă în felul acesta îi încurajezi pe străini să vină aici - atât pe investitori, cât și pe lucrători - și să achiționeze inclusiv active imobiliare. Iar un mediu stimulativ, generează “trafic”. Locul străinilor care se plictisesc și pleacă e luat imediat de alții.

Din păcate, politicienii de la noi privesc spre Europa și dacă ea este protecționistă se gândesc că acesta e modelul bun și pentru România. Chiar dacă, în Statele Unite - spre care se uită cu jind, la rândul său, UE - echilibrul structural s-a atins cu import de populație calificată, ceea ce a îmbunătățit inclusiv structura pe grupe de vârste. O forță de muncă ce nu ezită să migreze când există facilități!

România încă republică, dar pe cale de a deveni jamahirie, este un loc ostil, penalizat pentru asta prin emigraţie. Au plecat în Occident mai mulţi români decât polonezi, dintr-o ţară cu o populaţie dublă! În loc însă ca greşelile să fie asumate de politicieni şi să înceapă să fie administrată structural oferta în locul ajustării fiscale a cererii e substituită migraţia românilor cu „importuri” de indieni şi pakistanezi ca în timpul voievozilor feudali.

Repet ceea ce am zis inițial: nu de persoane care să plaseze mâncare avem nevoie, fiindcă dacă în locul inginerilor sunt importați unii ce livrează bunuri de consum mai scump decât la hipermarket, asta nu întreține performanța, ci doar inflația. Profiturile realizate nu se corelează cu sporurile de productivitate!

Ca metehne vechi şi noi suntem o a doua Franţă, de unde și obiceiul de a considera Bucureștiul micul Paris.