Oamenii obisnuiti se tin de regula departe de lumea investitiilor financiare, din mai multe motive. Unul dintre acestea este sunt constienti ca le lipsesc cunostintele, cultura si deprinderile de care beneficiaza investitorii profesionisti. Un alt motiv este acela ca nu dispun de suficienti bani pentru a-si permite sa-si asume riscuri pe pietele de capital.

John C. Bogle, fondatorul grupului financiar Vanguard, a reusit sa rezolve ambele probleme si sa faca accesibile bursele pentru milioane de mici investitori individuali amatori.

Pentru acest merit, revista Fortune l-a catalogat in 1999 ca fiind "unul dintre gigantii investitiilor din secolul XX". In 2004, revista Time l-a inclus in randul celor mai puternici si mai influenti 100 de oameni ai lumii, iar prestigioasa publicatie de specialitate Institutional Investor i-a acordat distinctia "Lifetime Achievement".

Principiul de baza al lui John C. Bogle este extrem de simplu si, potrivit propriilor sale cuvinte, se rezuma la bun simt: "Aritmetica sugereaza, iar istoria confirma, ca strategia castigatoare este sa detii actiunile tuturor societatilor listate din tara, la un cost foarte scazut. Procedand astfel, veti obtine in mod garantat aproape intregul profit pe care acestea il genereaza, sub forma dividendelor si a cresterii castigurilor".

Asa incepe cartea lui Bogle "Minighid de investitii bine chibzuite. Singura modalitate de a va asigura profitul meritat pe piata de capital", aparuta la editura Publica, cu sprijinul Erste Asset Management.

Pentru a capata expunere la o intreaga piata de capital, solutia este achizitia de unitati la un fond mutual de tip index, care detine actiuni in proportii menite sa reproduca performanta generica a pietei. Bogle a lansat, de altfel, primul astfel de fond din istorie in 1976, in Statele Unite.

Potrivit lui Bogle, plasamentele in astfel de fonduri mutuale duc la evitarea unor riscuri majore cu care se confrunta investitorii individuali. Pe langa riscul selectarii actiunilor listate din portofoliu, intervin o sumedenie de costuri financiare ale investitiilor, pe care un investitor obisnuit nu are puterea financiara sa le suporte.

In plus, aceste costuri sunt fixe, deci trebuie acoperite indiferent daca rezultatul investitiilor este pozitiv sau negativ: "Toate acele comisioane pentru brokeraj, costurile de tranzactionare ale unui portofoliu si cheltuielile de operare, toate acele onorarii pentru managementul investitiei, toti acei dolari cheltuiti pe publicitate si toate acele scheme de marketing, toate acele costuri juridice si onorarii de gestionare pe care le platim".

Astfel, Bogle a calculat ca, pe o perioada de 50 de ani, toate aceste costuri inghit nu mai putin de 70% din profitul consemnat in perioada respectiva de un portofoliu individual de actiuni.

Principalul avantaj al fondurilor mutuale de tip index este, deci, faptul ca sunt mult, mult mai ieftine, prezentand atat costuri, cat si riscuri mai mici.

John C. Bogle conchide: "Puteti avea mai mult succes in alegerea unui fond castigator daca va concentrati nu asupra inevitabilei volatilitati a rezultatelor bune din trecut, ci asupra unui factor care a persistat de-a lungul istoriei acestei industrii. Acest factor este costul detinerii de unitati la fondurile mutuale. Bunul simt ne spune ca succesul vine si pleaca, dar costurile sunt eterne".

• Sectantii CHF-isti

  < Prev
• Asta seara dansam in familie: “Nu va suparati, imi dati voia sa-ti zic...

  Next >