Fara concurenta, toate bancile sunt la fel

 

Nu e prima oara cand scriu de “tendinta”  europeana de a-i  face pe cei care economisesc investitori. Chiar daca politicienii n-au micsorat taxele ca sa readuca increderea in mediul de afaceri pentru a se putea investi. De aici se vede ca atunci cand clasa politica greseste, nu recunoaste, ci incearca sa ancoreze anticipatiile publicului cu forta.

Si mai vreau sa reiau o idee, aceea ca legarea economisirilor de performanta activelor echivaleaza cu transformarea bancilor comerciale in banci de investitii. Iar asta fara ca aceia care economisesc sa fie avertizati ca li se schimba profilul de risc. Ei se pomenesc ca, in loc sa fie deponenti intr-un instrument cu venit fix, au devenit investitori intr-un fond mutual.

Ca sa reiterez deosebirea intre plasamente, fondurilor de investitii afiseaza niste randamente din trecut, ce se constituie intr-un exponent vizual puternic in prezent, dar nimic nu garanteaza ca ele vor fi mentinute pe viitor. Pe cand instrumentele cu venit fix ofera un castig cert, stipulat dinainte intr-un contract. Cu alte cuvinte, la un fond mutual se vede ca anterior randamentul s-a plasat la un anumit nivel si pe seama performantei din trecut se incearca castigarea de noi clienti. La o banca, dobanda fixa platita deponentilor nu depinde de evolutia activelor si deci nu comporta risc pentru client.

Se vede insa ca a avea o clasa de mijloc care economiseste nu mai reprezinta un comportament sanatos. E bine sa se indatoreze si ea ca sa nu fie transformata din deponent in investitor pentru a suporta pierderile. Cum a facut clasa de mijloc din Romania, care avea economii, insa le-a cheltuit pentru a achizitiona niste imobile pentru care s-a mai si imprumutat. Si dupa cum sunt mai relaxati cei care au datorii decat aceia care au economii, la fel se linistesc si statele cu gandul ca e mai bine sa le ia oamenilor banii decat sa le pastreze increderea.  

Si daca tot discutam de depozite si dobanzi ar mai fi o tema de discutat. Cine doreste sa constituie un depozit bancar se uita pe internet, cumpara un ziar specializat sau intreaba, pur si simplu, la o sucursala bancara.

Cu cat e orasul mai populat, cu atat are mai multe posibilitati de a-si depune banii. Iar cand detine o suma mai mare, ceva peste 50.000 de euro sau 200.000 de lei incearca sa negocieze o dobanda mai buna, dar cu greu o obtine.

De ce fac bancile cu mare greutate concesii de pret, desi e limpede ca nu mai beneficiaza de economisiri de import si au ramas la mana pietei interne? Cum de isi permit sa strambe din nas si sa nu remunereze bine economisirea daca multe dintre ele se confrunta cu mismatch-ul de maturitate, adica au atras bani cu lunile si i-au plasat cu anii in credite ipotecare?

Isi permit pentru ca exista un plafon de garantare de 100.000 de euro stabilit la nivelul UE, care e valabil si in Romania. Cu alte cuvinte, persoanele fizice sunt ferite de falimentul bancii, in conditiile in care economisirile populatiei reprezinta, la noi, doua treimi din totalul depozitelor bancare.

Mai mult, respectivul prag, care poate ca nu-i prea mare in tari precum Marea Britanie, Germania, Franta, Olanda sau Belgia, pentru romani e acoperitor. Insa aici intervine principala problema: riscul se dilueaza la nivel de entitate bancara si e judecat sistemic. Chiar daca una e, ca banca, sa ai credite neperformante de 10%, si alta-i de 30%, ceea ce arata mai putina pricepere din partea bancherilor, care ar trebui penalizati intr-un fel. Asta in conditiile in care, la inceputul crizei, un nivel de neperfomanta de 2% era considerat riscant in Occident.

Numai ca, daca te apuci acum sa-i intrebi pe bancheri, in special pe cei centrali, in ce masura li se pare fireasca o astfel de situatie, ei spun ca acesta este noul trend. De unde se observa ca perceptia asupra riscului se doreste a fi diluata.

 Deci n-are importanta cat de bine sau de prost ai gestionat o banca, toate sunt la fel. Ceea ce reprezinta o consolidare a riscului sub aripa unei entitati statale. In aceasta ordine de idei, dar formuland altfel, optiunea europeana pe care o are orice persoana ce economiseste ar fi sa nu aiba depozite peste 100.000 de euro.

Si totusi s-ar putea stabili care banca romaneasca e mai riscanta. E suficient sa ne uitam cum sunt platite economisirile de peste 100.000 de euro, la termene mai mari de 6 luni.

Din pacate insa, cand bancile afiseaza dobanzile pe propriul site, spun cat ofera la niste plafoane mici, mult chiar si sub nivelul garantat, si e foarte greu sa discuti pentru sume mai mari de 100.000 de euro.

Acolo unde este evident ca intervine un risc suplimentar ce trebuie remunerat. In mod normal, bancile ar trebui sa afiseze doua categorii de dobanzi, pentru doua clase de risc. Daca n-o fac inseamna ca nu sunt transparente.


Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review