De ce Fiscul acorda credit doar celor cu rate la banca, nu si propriilor datornici?

Guvernul a aprobat forma finala a schemei fiscale pentru restructurarea creditelor, ce se va aplica pentru persoanele cu venituri brute de cel mult 2.200 de lei/luna, dar cu o reducere a plafonului cu care banca poate diminua rata lunara de plata, de la 50% la 35%.

Potrivit formei finale a ordonantei de urgenta – relateaza Mediafax - deducerea din venitul lunar impozabil a fost mentinuta la 900 de lei, restructurarile fiind permise pana la sfarsitul anului 2015. Astfel, fiecare client care va obtine o restructurare a creditelor in conditiile solicitate de stat ar putea primi un beneficiu lunar de cel mult 144 de lei, aferent impozitului de 16% aplicat la suma maxima deductibila.

Ordonanta stabileste ca deducerea se acorda lunar, dupa incheierea perioadei de reducere a ratei, incadrabila in perioada 1 ianuarie 2016 si 31 decembrie 2017 si reprezinta rata din aceasta perioada, dar nu mai mult de 900 lei /luna.

Deoarece bancile si clientii pot aplica astfel de restructurari incepand cu 1 iulie 2014 pana la 31 decembrie 2015, iar perioada in care se acorda deducerea este cuprinsa intre 1 ianuarie 2016 si 31 decembrie 2017, rezulta ca perioada maxima pentru care un client ar putea beneficia de deducere este de un an si noua luni.

Schema fiscala este optionala atat pentru debitor, cat si pentru creditor si se va aplica pentru clientii care solicita restructurarea la banci si la alte institutii financiare nebancare.

Ceea ce ramane de neinteles, totusi, este ca Fiscul acorda credite debitorilor bancari, dar nu-si pasuieste proprii datornici.

Sa analizam un caz. Cei care-s platiti pe drepturi autor, asa ca ziaristii, si se pomenesc ca raman fara serviciu, cum pot sa-si achite regularizarea de impozit corespunzatoare anului precedent?

Daca omul demonstreaza ca a fost bun platnic, dar nu genereaza temporar venituri, Fiscul nici nu clipeste cand i se solicita un plan de esalonare a datoriei, ci recurge la popriri si executari silite.

Este invers decat in Statele Unite. Acolo contribuabilii persoane fizice beneficiaza de amanari la plata, rescadentari si chiar credit fiscal, in locul unor penalitati inalte.

Pentru ca e scandalos ca BNR sa militeze pentru scaderea dobanzii la creditul comercial, si statul sa practice dobanzi penalizatoare, care, daca se anualizeaza, par ca sunt de la inceputul creditului de consum.

Iar daca persoana care e datoare doar la Fisc, nu si la banci, roaga un membru al familiei, ce detine un card de credit, sa-i faca un plan de rate pentru impozitul datorat, pe care sa-l esaloneze pe 12 luni, tot nu se poate. Pentru asta ANAF trebuie sa detina un POS care sa-i permita unei banci sa crediteze un bun platnic in dificultate, in locul statului.

Sigur ca explicatia pentru care vor beneficia de credit fiscal doar debitorii de la banci e simpla. Aceste persoane sunt acelea care au validat, in trecut, cu cardul de credit ori overdraftul, preturile majorate cu TVA de 24%. Acum insa persoanele cu credite mici, luate pe card, ameninta sa intre in blocaj. O situatie cu adevarat catastrofala ar fi aceea in care s-ar debancariza masa monetara. Adica, banii ar circula doar in economia subterana si ar ocoli bugetul.

Si pentru ca acest lucru sa nu se produca, se majoreaza puterea de cheltuire cu credit fiscal, care substituie cardul de credit, in vederea validarii viitoarelor “initiative” ale Guvernului.

Dar, asta nu-i relaxare fiscala. TVA se situeaza la 24%, unul dintre cele mai inalte niveluri din UE. Si in loc ca aceasta sa scada unitar, li se acorda oamenilor credit sa o poata plati. De unde se vede ca nu se schimba paradigma, ci doar se reporteaza problema.