Daca vrei pace, pregateste-te de razboi!

Si vis pacem, para bellum spuneau Publius Flavius Vegetius Renatus in De Re Militari. In traducere: Daca vrei pace, pregateste-te de razboi. Expresia latina arata ca o societate puternica e mai putin probabil sa fie atacata de dusmani. Acesta este insa exemplul Poloniei, cu care Romania a plecat umar la umar in tranzitie si acum e mult inaintea noastra, ca sa vedeti cat conteaza sa fii condus de politicieni responsabili. Dar haideti sa nu anticipam finalul articolului

Ceea ce ma intriga in momentul de fata e ca “tarul” Putin nu mai spune nimic, fapt care ar putea vadi o stare de nervozitate mai puternica decat cea anterioara. In timpul acesta NATO se infoaie precum un curcan inainte de Ziua Recunostintei, fara ca acest comportament sa-l impresioneze insa pe pitbull-ul rusesc.

In fine, toata lumea crede ca in Ucraina situatia ar merge spre normalizare. Dar intrebarea e daca nu cumva exact aceasta senzatie ar vrea sa o induca Rusia si apoi, cand nimeni nu se mai asteapta, sa o ocupe? Cand comentez in aceasta cheie nici macar nu zic ca as putea sau ca mi-as dori sa am dreptate. Atrag doar atentia celor care sunt responsabili cu Apararea sa profite de pacea din prezent pentru a se pregati cat mai bine de ceea ce-i mai rau. Daca ii trece cumva prin cap Federatiei Ruse - dupa Ucraina - sa intre cu trupe si in Romania ca sa-i dea o lectie NATO?

Nici aceasta nu este o “prezicere”, ci spun ca n-ar trebui sa ne ia nepregatiti si sa plecam urechea la propaganda care zice: Nu vor avea curaj sa se puna cu NATO! Dar de ce ar intra rusii mai degraba in Romania si nu Polonia, unde sunt mai multe polite istorice de platit? Fiindca vecinii vestici ai fostei Uniuni Sovietice au o economie mai organizata si din punctul de vedere al schimburilor comerciale si al fluxurilor de bani sunt mult mai folositori. De noi n-are nimeni nevoie. Chiar daca am fi ocupati nu s-ar strica niciun echilibru zonal sau mondial.

Iar un motiv in plus pentru care Romania ar trebui sa se pregateasca de ce-i mai rau e ca politicienii nostri au pierdut prilejul de a tacea si au facut din Romania o tinta incercand sa castige prin obedienta increderea NATO. Polonezii si bulgarii s-au abtinut cat au putut de la “provocari”, insa asta nu i-a ferit pe primii de un scandal pe baza de demnitari inregistrati, iar pe ceilalti de destabilizarea a doua banci. Oare noi sa fim atat de putin importanti incat sa nu ni se intample nimic?

E posibil sa nu ne ia nimeni in serios, dar daca vom fi cumva agresati, ar trebui sa mizam mai mult pe ajutorul opiniei publice internationale, decat pe cel al NATO. Cu alte cuvinte, sa procedam ca finlandezii atacati de Stalin. Sa rezistam cu mult curaj in incercarea de a castiga timp. In speranta - repet - de a starni un val de simpatie.

Si mai spun inca o data ca nu ma pasioneaza sa proorocesc nenorociri, precum Cassandra, ci merg doar pe ideea ca trebuie sa punem raul inainte.