Cursul de schimb euro-leu, care s-a plasat în jurul nivelului de 4,6 lei/euro cam toată luna septembrie, a înregistrat o evoluţie surprinzătoare în octombrie, când s-a micşorat pâna la 4,57 lei/euro, deşi e evident că economia pierde competitivitate şi deficitul de cont curent al balanţei de plăţi externe e cu 50% peste cel din intervalul ianuarie – august 2016.

De altfel, opinii privind necesitatea unei deprecieri a leului răzbat din prezentările şi articolele a doi specialişti, a căror expertiză nu poate fi pusă la îndoială.

Şi acest lucru e justificat din plin de insuficienţa sporurilor de productivitate survenite în contextul unor majorări salariale în domenii non-tradable, precum administraţia publică-locală,

Din păcate însă, dinamica rezervei valutare şi a cursului contrastează cu discursul celor a căror pricepere este indubitabilă, dar şi cu trendul ascendent al dobânzilor interbancare.

E clar că  vorbim de amatorism la nivelul programului de guvernare şi al execuţiei bugetare, şi că aşa ceva trebuie să fie penalizat de preţul banilor, numai că „amenda” pare exagerată.

Bineînţeles că operarea unor achiziţii de valută din piaţă, în concordanţă cu punctele de vedere exprimate de specialişti ar duce la reinstaurarea unei tendinţe bine definite de depreciere, s-ar îmbunătăţi lichiditatea pieţei bancare, s-ar micşora dobânzile şi s-ar alimenta rezerva, care, pe măsură ce importurile cresc, e necesar să ofere o acoperire mai mare. 

• Cum se cântă la șase zerouri

  < Prev
• Cum se va schimba actuala formă de globalizare?

  Next >