În premodernitate, care cultiva (cum ar spune postmodernii)"prejudecata" că lucrurile trebuie să aibă sens, numele de străzi și de locuri în general conțineau în ele povești personalizate ale locurilor respective.

Narațiunile respective nu erau întotdeauna direct inteligibile pentru terți nefamiliarizați, dar existau de fiecare dată. Ulterior, odată cu trecerea timpului, devenea sarcina istoricilor și arheologilor să le descifreze și să le reconstituie.

Pentru multe nume de locuri, originea constituie și astăzi un mister. În alte cazuri, cercetătorii și chiar trăitorii de astăzi din respectivele locuri nu reușesc să se pună de acord, astfel că circulă două sau mai multe povești explicative.

Modernitatea a vrut să facă tabula rasa de tradiție și să o ia de la zero, inclusiv în urbanism și onomastică. Declarativ, cel puțin, miza pe înnoire și creativitate. Însă doar Dumnezeu creează ex nihilo și creația sa are sens. Când omul are pretenții de demiurg, rezultatul este, de obicei, absurdul și arbitrarul.

Proiectul megaloman de hiperurbanizare al comunismului i-a lăsat, bineînțeles, pe "edilii" acelei perioade în pană de inspirație în ceea ce privește botezarea străzilor. Asta pentru că misiunea lor consta nu doar în a epura orașele de numele de străzi fără "origine sănătoasă", care evocau regimul burghezo-moșieresc și capitalismul putred, ci și în a denumi arterele noi, proaspăt apărute în procesul de construcție a societății socialiste multilateral dezvoltate. Galeria de "sfinți" a marxism-leninismului era totuși limitată numeric. În plus, era riscant să dai străzilor nume de foști nomenclaturisti: riscai să-i superi pe puternicii zilei.

 

 

 

 

Dat fiind că, precum în "1984" a lui Orwell, istoria se rescria permanent și orice personaj din cărțile de istorie se putea transforma subit din erou în ticălos, in funcție de capriciile Partidului și Securității, era foarte greu să rămâi "corect din punct de vedere politic" dacă te arătai prea imaginativ.

Așa că era mai bine să mergi pe burtă și să nu-ți asumi nici un risc. Cu excepția, bineînțeles, a celui de-a da străzilor nume arbitrare, banale, total lipsite de sens. Însă asta cadra, în fond, cu două dintre obiectivele de substanță ale comunismului: dezindividualizarea și ștergere a tradițiilor.

Vă invit la o scurtă excursie prin peisajul dezolant-grotesc-rizibil al onomasticii stradale bucureștene.       

Where are you from? 13, Buzău? Chiar ești din Buzău? Nu, locuiesc pe strada Buzău din București, la nr 13, care se află la distantă nu prea mare de Penitenciarul Rahova. Acolo-i acum un prieten care stă la șapte străzi de mine, pe strada Caracal, dar care e născut la Bârlad. Păcat! Dacă se muta și el cu o stradă mai jos putea fi din Bârlad și să locuiască pe strada Bârlad din București.

 

 

 

 

Dar haideți să schimbăm zona.Locuitorii cartierului bucureștean Militari s-au gândit să dea în memoria Televiziunii Române numele unei artere care străbate unitatea lor administrativ – teritorială. Ei și-au amintit de clipele frumoase când vedeau la TVR puține lucruri, dar importante, precum emisiunile: “Democrația muncitorească în acțiune”, “Direcții ale dezvoltării cercetării știintifice în lumina hotărârilor Congresului al XIV – lea al Partidului” și grupajul de reportaje Ctitorii ale Epocii de Aur sau cel de versuri patriotice: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie.

 

 

 

 

Tot locuitorii din Militari au avut ideea să-i dea unei străzi din cartier numele de Prosperității, probabil în cinstea welfare state.

Iată ce scrie filologul Alexandru Ciolan în Ziarul Financiar în legătură cu această problematică. În engleză, substantivul "welfare" are două sensuri principale: primul, cel vechi, originar, de "bunăstare" (well-being), iar al doilea, relativ recent, datând de la începutul secolului XX, de "ajutor social", "asistență socială".

Sintagma "welfare state", "statul bunăstării", a fost creată în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a contrasta, propagandistic, cu "warfare state", "statul războinic" al Germaniei care declanșase conflagrația.

 

 

 

 

Prosperitate trebuie să fie bine ancorată în consum, însă ca să nu discutăm de exuberanță irațională e nevoie de economii. Mai ales ca macroeconomiștii nu scapă nicio ocazie să ne spună că dezvoltarea României, nu trebuie făcută cu ochii spre consum și că e necesar să fie ținută sub control cererea agregată, după cum recomanda Keynes.

 

 

 

 

Strada Economiei se plasează în dreptul Școlii 78. Ea se găsește logic lângă Strada Chezășiei, fiindcă, de regulă, banii economisiți, ce se dau cu împrumut, au nevoie de giranți. Iar la mică distanță de Chezășiei, apare idealul.

 

 

 

 

Pentru a fi atins acest țel suprem, care determină felul și caracterul comportamentului indivizilor sau al grupurilor sociale, e nevoie de entuziasm.

 

 

 

 

Dar asta cu precizarea că idealul din sectorul 3, nu e legat doar de entuziasmul din sectorul 6, ci și de abnegația din sectorul 5.

 

 

 

 

2-10, 2-10, Probă! Se aude?

 

 

 

 

Uite-i și ajunși la înălțime, cu mențiunea că era necesar un bulevard întreg nu de o amărâtă de străduță.

 

 

 

 

Să trecem însă de la străzi mici, care ar trebui să fie artere importante, având în vedere cantitatea, calitatea și importanța muncii depuse, la intrări.

E greu de spus spre ce se îndreaptă ei, cine sunt și de unde au venit. Dar ceea ce ce stim cu siguranță e că sunt pozitivi.

 

 

 

 

La fel cum a fost găsit Lance Armstrong în cinstea căruia se intră astfel din Calea Giulești.

 

 

 

 

 

E firesc ca pe Strada Emancipării casele să fie vopsite în roz

 

 

 

 

Ce ne rezervă viitorul? Vom deveni focarul spiritual al planetei noastre? Aici, la noi, va fi dusă bătălia finală dintre forţele binelui şi ale răului? Eu cred, parafrazând un slogan publicitar, că: Viitorul sună a gol!

 

 

 

 

Dar, ca dovadă că nu doar edilii din București mustesc de originalitate, e bine să facem o incursiune și prin Neptun pentru a vedea că pe Strada Vilele Speciale sunt mai multe vile speciale, păzite de trupe speciale, în special vara, fiindca iarna, care nu-i ca vara, n-are nimic special, decât faptul că pancarta cu Strada Vilele Speciale rămâne acolo și pe timpul anotimpului rece, ca s-o pozez eu.

 

 

 

 

Alte străzi, alei și intrări care ne oripilează în București:

 

A

Acțiunii,  Afirmării, Ajustorului,  Amidonului, Amazoanei, Amintirii, Angrenajului, Aniversării,  Armistițiului, Armoniei, Asistenței, Atașamentului, Atmosferei,  Avuției.

 

 

 

 

B

Baionetei, Balonului, Balsamului, Belșugului, Betonierei, Binelui, Bitumului, Bolidului, Bravurii.

 

 

 

 

C

Calităţii, Cântarului,  Cenușăresei,  Chibzuinței, Chintalului, Circulației, Colaborării, Coloniei, Competiției, Concursului, Consecvenței, Cooperației, Credinței, Cultul Patriei.

 

 

 

 

D

Declamării, Degețelului, Demnității, Detectorului, Difuzorului, Disciplinei, Documentului, Dușului.

 

E

Educației, Ebonitei, Elegiei, Elevatorului, Epigonilor, Epigramei, Epocii, Evidențiaților, Evocării, Existenței.

 

 

 

 

F

Fabulistului, Făt Frumos, Ferestrei, Fetițelor,  Filmului, Floretei, Foșnetului, Fragmentului, Frigului, Furtunei.

 

 

 

 

G

Ghiozdanului, Gospodăriei, Gospodinelor.

 

H

Hărniciei, Hârtopului, Heliului.

 

 

 

 

I

Idilei, Ileana Cosânzeana, Imboldului, Inaugurării, Îndrumării, Inocenţei, Inspirației, Învingătorilor, Invenției, Învoirii, Iridiului, Irimicului.

 

L

Legendei, Leopardului, Libelulei, Liniștei, Linotipului, Lucifer, Luptătorilor Antifasciști.

 

 

 

 

M

Mandolinei, Mândriei, Meditației, Melodiei, Memoriei, Mențiunii, Metaforei, Meteorologiei, Miresmei, Monolitului, Murmurului, Muzicuței.

 

N

Năzuinței, Neatârnării, Nuvelei.

 

 

 

 

O

Oaspeților, Odei, Odihnei, Oinei, Omului

 

 

 

 

P

Păcală, Păpușoiului, Parapetului, Parfumului, Partiturii, Patrioților, Patrulei, Peisajului, Pistolului, Pitpalacului, Pitulicii, Plivitului, Poemului, Poetului, Poeziei, Preocupării, Prevederii, Prieteniei, Progresului, Prispei, Producției, Prinosului, Proletarului, Propășirii, Prudenței, Pufuleţi.

 

 

 

 

R

Racordării,  Rămășagului, Reconstrucției, Recreerii,  Refrenului, Reveriei, ,Rezonanței, Rinocerului, Rocadei.

 

S

Săbiuței, Șaradei, Satelitului, Scumpiei, Sectorului, Semnalului, Simbolului,  Simetriei, Simfoniei, Solidarității,  Sporului, Succesului.

 

T

Tăcerii, Târnăcopului, Tehnicii, Teslei, Toporului, Trăgaciului, Triumfului, Triunghiului, Tufișului, Tulpinei,

 

U

Uraniului.

 

V

Veseliei, Vigilenței, Violoncelului, Vrejului,.

 

 

 

 

Z

Zâmbetului, Zânelor, Zebrei, Zgurei.

 

 

 

 

Dacă nu vă deranjează la ureche din prima denumirile de mai sus, vă rog să vă puneți întrebarea: Pe ce stradă stai? Pe strada Afirmării, Avuției, Binelui, Colaborării, Dușului, Epigonilor, Făt Frumos, Fetițelor, Gospodinelor, Ileana Cosânzeana, Inspirației, Lucifer, Mândriei, Năzuinței, Odihnei, Păcală, Producției, Scumpiei, Tăcerii sau Vigilenței. 

---

• Bere Solca, un fel de Bere Azuga, Griviţa sau Rahova – adică nu mai e

  < Prev
• De ce automobilele nu rezistă mai mult decât mașinile de spălat?

  Next >