Cei de la FMI au spus la întâlnirea cu membrii comisiilor parlamentare că sunt prea puțini cei care muncesc în România și plătesc taxe, în timp ce mult mai mulți beneficiază de ajutoare de la Guvern. Iată un motiv să mai angajăm bugetari, dacă e să ne luăm după articolele care arată că suntem un stat european cu prea puţini prestatori de servicii publice raportat la populaţie!

De fapt nu la populaţie în general ar trebui să ne raportăm, ci la cea activă. Şi pentru ca să fie generate veniturile cu care să fie plătit sectorul suport sunt necesare sporuri de productivitate, pentru că prin intermediul lor se redistribuie apoi către întreaga economie.

Din păcate, România nu-i ghidată de principii sănătoase, și de aceea este o țară de șefi. În administrația publică, ei sunt numiți de coaliție nu datorită aptitudinilor lor, ci fiindcă le-a venit rân­dul. În companiile private, birocra­ția e la fel de stufoasă, deoarece statului îi e frică să nu fie furat. Mai departe, birocrații de stat sau pri­vati - cunoscuți sub numele de șefi - se comportă la fel: își permit să-i trateze cu disprețul suveran pe care li-l dă apropierea de stat pe cei di­rect productivi, chiar dacă din va­loarea adăugată generată de aceștia din urmă își încasează veniturile.

Sigur funcționând pe modelul de mai sus degeaba încearcă statul român să-și ferească de furt banii din taxe dacă resursele nu se produc. Alţi estici au înțeles de mult că importanți sunt soldații din linia întâi - lucrătorii direct productivi - nu belferii sau felcerii, contopistii sau vardiștii, rosiorii sau senatorii. Dacă o ținem tot așa, vom ajunge să-i cunoaștem pe direct productivi pe nume, cum îi știu chinezii pe urșii panda, pe cale de dispariție. Restul o să emigreze cât de curând, căci, dacă urșii alb-negri depind de habitatul cu bambus, oamenii cu chef de muncă nu doar că n-au nevoie de buruienile românești, ci, dimpotrivă, se simt sufocați de ele.

Iată un motiv pentru care restructurarea nu mai poate fi amânată. De unde trebuie să pornească? Exact din zona administrației patronate de baronii locali! Pentru că după ce niște comune au fost declarate orașe la apelul bocancilor și noul „statut” a permis să se  mărească personalul din primării, alimentat cu oamenii de încredere ai feudalului ce deținea fieful, lor le-au mai crescut și salariile. Adică, Ghiță Pristanda a ajuns să fie plătit la fel de bine ca eroul de la Urgență ori omologul de la ordine publică sau circulație!

Iar aici, la nivelul salariilor din zona non-tradable majorate - cu indexul ridicat în special către administrația locală - apare o problemă. Fără a putea să fie generate sporuri de productivitate, care să se coreleze cu avansul remuneraţiilor, se erodează venitul disponibil.

• Dreptul fundamental la autoapărare

  < Prev
• Cât de mari să fie taxele ca să ai excedent?

  Next >