Dacă e să vorbim de obtuzitate politică, observăm că ea s-a manifestat din plin cu ocazia susţinerii dării în plată şi mai ales după adoptarea legii, când s-a spus că votul a fost un succes. Declaraţiile au lăudat schimbarea regulilor jocului (din contracte) în timpul jocului, cu puterea de Big Brother dată de Parlament.

Acest mod de a proceda contravine flagrant legislaţiei europene cu care România tinde să se armonizeze şi care prevede că în astfel de speţe abordarea socială e recomandată, însă potrivit spuselor iniţiatorilor legii, de după vot, actul normativ nu are componentă de protecţie socială, nu se adresează vreunei categorii defavorizate. Ei apreciază ca fiind defavorizaţi cei care doresc să acumuleze într-un ritm accelerat, dar fără ca acesta să fie sustenabil, în detrimentul altor participanţi la viaţa socială, cum ar fi deponenţii.

Şi fiindcă nu reuşesc să facă asta a fost nevoie de o lege. Ceea ce e potrivnic spiritului social european, potrivit căruia UE încearcă să-i protejeze pe cei care cad victime volatilităţii mediului legislativ, în contextul integrării.

Ca să rezum, modul în care s-a pus problema în Parlamentul României, după cum rezultă din discursul ulterior votului, ne arată că legea nu are componentă socială, ci doar conservă un comportament feudal de a face business, bazat pe clientelism politic.

În ceea ce priveşte riscul sistemic, pe care astfel de decizii îl induc şi care a fost persiflat de promotorii legii, acesta se referă la faptul că un abuz legalizat poate “contamina” întregul organism european prin intermediul conexiunilor politice. Fiindcă dacă un astfel de act normativ e posibil să fie adoptat în România, el poate fi înglobat în legislaţia oricărei ţări UE. Iată că suntem şi noi primii la ceva, dar acest ceva contravine calităţii de membru al comunităţii europene, în loc să ne concentrăm pe convergenţa reală.

Nu se poate spune că nu există motive de dispută pe alte speţe “europene”, dar în legătură cu aceasta e de dorit să existe o poziţie coerentă la nivel de stat şi o susţinere pe fond în prevederile constituţionale, pentru ca România să rămână un partener loial și credibil al UE, şi, nu în ultimul rând, să confirme paşii făcuţi în încercarea de a reforma clasa politică. Pentru că această atitudine, exprimată prin adoptarea legii dării în plată aruncă un mare semn de întrebare asupra hotărârii noastre de a fi membru UE în mod real, în situaţia în care decizia recentă contravine principiilor Uniunii Europene.  

• Prea săraci să ne permitem o presă ieftină

  < Prev
• S-a rezolvat problema creditelor în franci elveţieni

  Next >