Deşi pare că-i concurs, nu vrem aceeaşi Mărie cu altă pălărie!

Motto:

"Steve Jobs, Bill Gates and Mark Zuckerberg didn't finish college. Too much emphasis is placed on formal education - I told my children not to worry about their grades but to enjoy learning."

Nassim Nicholas Taleb

Nu ştiu cum se face că una vorbim şi alta fumăm. Am crezut că am terminat de discutat în ce condiţii poate asigura banca centrală stabilitatea preţurilor. Văd însă că trebuie să repet, fiindcă n-au auzit toate..., dar nu se ştie dacă din motive patologice sau care ţin de anumite interese.

Repet spunând că se poate vorbi de stabilitatea preţurilor doar în contextul unei gestionării coerente a economiei de către guvern. Pentru că în situaţia unei secvenţe volatile se observă, din punct de vedere structural, o crearea dezechilibrată a PIB între trimestre şi un cadrul fiscal fluctuant. Cum poate banca centrală să asigure stabilitatea preţurilor într-o economie care nu e macrostabilă?

Sau poate că cei ce se apucă să vorbească despre o stabilitate a preţurilor ruptă de structural şi fiscal, doresc ca politica monetară să aibă accente haiduceşti, să producă mult hazard moral şi selecţie adversă.

A obţine stabilitatea preţurilor doar cu ajutorul pârghiilor monetare, în condiţii de volatilitate a cadrului structural şi fiscal, ar trebui să fie confirmarea că volatilitatea generată de mediul politic este bună. În aceste circumstanţe ne putem întreba dacă aceia care atrag atenţia că stabilitatea preţurilor e obiectivul unic al băncii centrale, pentru care poartă exclusiv responsabilitatea, sunt economişti sau politicieni?

Dar nu mă voi opri aici, ci voi repune pe tapet ideea că o certificare a responsabililor din banca centrală, pentru ca ei să poată lua decizii de politică monetară, reprezintă un pas care este greu de spus dacă e înainte sau înapoi, deoarece teoria nu are materializare practică. Ea sugerează că o certificare într-un anumit domeniu îi permite unei persoane să ia decizii optime. Ceea ce ne face să percepem ca implicită relaţia dintre pregătirea cuiva şi capacitatea de a lua decizii. Or în procesul decizional intervin mulţi alţi factori, cu pondere mai mare, ce n-au legătură cu certificarea în sine.

Şi motivul pentru care este obtuz enunţul că dacă principala preocupare a unei băncii centrale e politica monetară, atunci ea trebuie realizată de membri ai CA certificaţi, are legătură cu faptul că multitudinea instrumentelor prin care o bancă centrală acţionează pentru a-şi îndeplini prerogativele ţine şi de alte activităţi.

Iar dacă e să abordăm această chestiune într-o notă realistă, e bine de menţionat că persoanele ce fac parte din CA al BNR trebuie să aibă o educaţie complexă. Nu anumite certificări reprezintă garanţia performanţei, ci modul în care îşi utilizează complexitatea educaţiei pentru a converge către o decizie. Benoît Cœuré, membru al board-ului executiv al Băncii Centrale Europene, a absolvit şcoala politehnică, deci este inginer, nu e specializat în macroeconomie sau în politici monetare, însă-i foarte util BCE şi asta poate pentru că nu are o educaţie mainstream.

După cum nu are, de pildă, nici Nassim Nicholas Taleb, autorul cărţii Lebăda Neagră – impactul foarte puţin probabilului, ce a pornit de pe o poziţie de econometrist, dar şi-a dat seama că adevărul nu se regăseşte în ecuaţia din model, ci în filosofie şi natură.

Am ajuns cu această ultimă afirmaţie la ideea că e aproape imposibil într-o ţară ca a noastră, cu un cadru legislativ incert şi impredictibil să poţi elabora un model cantitativ care să nu dea greş. E greu ca modelarea să aibă în vedere toate variabilele, să includă toate ideile năstruşnice care le vin oamenilor politici.

De aceea man e bine să fii gentleman şi să te hotărăşti dacă eşti economist sau politician, pentru că dacă faci parte din a doua categorie îţi poate fi adus reproşul că din cauza lipsei de încredere induse de voi nu pot estima econometriştii PIB-ul potenţial de care aveţi tot voi nevoie.

Acest gen de a trata problema are următorul neajuns. Îi critică pe cei care abordează fenomenul economic încercând să-l reducă la politici monetare, dar ei doresc, de fapt, conservarea acestui mod de funcţionare, doar că gestionat de alte persoane.