Indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, problema care trenează este cea a existenţei unor planuri de dezvoltare economică pe termen lung.

Cu alte cuvinte, e necesar ca planurile economice să nu stea la mâna promisiunilor electorale.

Şi aici ar fi bine să ne aducem aminte că în timp ce concurența de piață e continuă, cumpărătorul poate alege între mai mulți vânzători - după cum observau Buchanan și Wagner - concurența politică este intermitentă, o decizie e obligatorie pentru patru ani.

Concurența de piață permite mai multor competitori să existe simultan: acapararea unei părți considerabile din piață de către un vânzător nu neagă unei minorități a cumpărătorilor posibilitatea de a-și alege furnizorul. În schimb, concurența politică e de tipul “totul sau nimic”: acaparând o majoritate a pieței, un singur furnizor devine unic stăpân.

În cazul concurenței de piață, cumpărătorul are o certitudine rezonabilă cu privire la ceea ce achiziționează. Lucru ce nu e valabil în cazul concurenței politice, întrucât cumpărătorul obține aici serviciile unui agent pe care nu-l poate obliga să ia anumite decizii și căruia trebuie să-i delege un grad mare de alegere discreționară. Politicienii nu pot fi trași la răspundere pentru promisiunile lor, așa cum se întâmplă în cazul vânzătorilor privați.

Mai mult, necesitatea ca un politician să obțină cooperarea unei majorități a politicienilor duce la o situație în care votul acordat unui politician e mai puțin clar decât cel primit de o firmă privată.

Principala problemă identificată la nivelul concurenței politice este, așadar, imposibilitatea de a-ți ajusta preferințele. Prin contrast, pe piața de bunuri și servicii nu continui să cumperi de la cel de la care nu mai dorești. Iar în condițiile în care nu-ți poți schimba preferințele, politicianul apelează la șantaj emoțional pentru a te ține alături de el. Adică, atunci când nu reformează sistemul, cum a promis în campania electorală, scoate în evidență faptele reprobabile comise de competitori.

Buchanan și Wagner mai atrag atenția în cartea lor “Democrația în deficit – moștenirea politică a lordului Keynes” că politicienii urmăresc mereu să-și maximzeze câștigul electoral. Încearcă să obțină cât mai multe voturi angajând o serie de cheltuieli bugetare, cu riscul de a pierde sufragiile celor ce plătesc impozite pentru a susține respectivele cheltuieli. După cum se vede, aici intervine eterna problemă a politicianului care nu poate lua încredere și bani din același loc. Din păcate, orientându-se către “pătura” de alegători ce face masă critică, întregul spectru politic alunecă spre stânga.

Luând din ce în ce mai mulți bani pentru a susține cu bunuri publice concurența politică, scad, din cauza taxării, resursele (capital, lichidități) necesare concurenței economice.

Altfel spus, se alterează forța investițională și mediul de business ca urmare a creșterii statului. Cantitatea de bunuri private se micşorează, iar prețul lor crește.

Dar despre aceste probleme am mai vorbit într-un articol sau altul. Importante sunt strategiile multianuale. Pentru ca acestea să poate fi urmate e nevoie de o decorelare foarte clară a ciclurilor politice pe trei segmente: alegeri prezidenţiale, legislative şi locale.

La prima categorie ar trebui - evident, în măsura în care se renunţă complet la ideea de a reinstaura monarhia, care ar „formata” cel mai bine clasa politică - de un mandat prezidenţial de 7 ani ca în Franţa, dar care să nu poată fi reînnoit.

Astfel, s-ar decorela prezidenţialele de legislativele ce au loc din 4 în 4 ani.

Rămân localele, dar a căror durată a putea fi redusă la 3 ani, cu cerinţa ca primarii aleşi să fie tineri.

Promovarea dinamismului în administraţia locală s-ar corela cu tendinţa europeană de a funcţiona într-un mediu în care să se ţină cont permanent de elementele noi care apar, cum ar fi atragerea de fonduri europene.

Iar în măsura în care se întâmplă acest lucru, nu ar mai trebui să se majoreze taxele locale.

Dinamismul nu se poate manifesta în contextul unor principii statuate de mult şi cu persoane îngheţate în proiect. 

• Greutatea pungii, la latitudinea pungașilor

  < Prev
• Yellen cultivă asimetria informaţională

  Next >