Ziarele importante ale patriei, cu nume ce reprezintă esența capitalismului, dar și a cărții de căpătâi a comunismului, au realizat că nu e corect să ajungă din prețul unui pachet de tutun încălzit doar 5 lei la buget, în vreme ce din cel al unui pachet de țigări clasice merg la stat 15 lei.

Eu cred că din punct de vedere al capitalismului, pentru ceea ce s-ar crede că pledează revista cu denumire de economie de piață, problema nu e legată de inechitatea accizelor, ci de existența lor, pentru că, după ce se vor uniformiza, vor urca de la trei sferturi din prețul unui pachet de țigări la 90% și apoi se vor face 100%, ca să împlinească visul lui Marx de a distruge capitalismul prin taxe, taxe și iar taxe.

E limpede că e vorba de o confuzie de mărci: când te uiți cum se cheamă publicația zici că apără interesul particular, însă când parcurgi discursul, vezi că sunt scoase în față interesul public și intervenția autorităților, în linie cu vremurile.

În timpurile noastre, din punct de vedere al interesului privat, a devenit mai economicos să-ți rulezi singur tutunul pe foiță. Exact ceea ce ne sfătuia să nu facem producătorul țigărilor Plugar când România era o țară capitalistă, fiindcă nu e eficient economic. “Dacă fumezi țigarete gata, faci economie: Nu pierzi vremea cu răsucitul țigaretei, nu risipești tutunul...”, suna reclama.

Dar apropo de Plugar, țigări fără filtru. La noi, nici popularul Carpați nu se mai fabrică. Sau Naționale, ori Mărășești. Nici măcar omoloagele lor străine nu se mai pot cumpăra: Pall Mall, Lucky Strike și Camel.

Asta fiindcă nimănui nu-i mai pasă de gusturi, de satisfacția clientelei, ci doar de ce e important pentru stat, așa cum militează gazetele țării. Un stat ce încasează accize cărora nu le corespunde o cheltuială clară pentru care se percepe venitul, cum ar fi taxa pentru drumuri, dar care se colectează ferm, la sursă, înainte de a vedea dacă e bună marfa pe care dai banii.

Degeaba mai ai preferințe: dincolo de niște aparențe care încă sunt îngăduite, toate țigările sunt la fel. Până și afișarea brandurilor, ca factor de diferențiere pur publicitar e aproape interzisă. Ce să mai vorbim de gusturi, arome, țigări fără filtru și așa mai departe.

Te uiți prin magazine, vezi că mai persistă niște vagi diferențe de preț, să zicem de la 20 la 22 lei pachetul, și te întrebi: de unde diferența? Ce pierzi plătind mai puțin și ce câștigi dând mai mulți bani? Cum se modifică raportul preț-calitate? În nici un fel, substanțial vorbind, devreme ce compoziția conținutului este atât de strict reglementată.

Aproape că s-a ajuns în etapa în care producătorii se bat între ei pe titlul de cele mai dăunătoare țigări. Cel puțin asta reiese din imensa grijă cu care sunt elaborate pictogramele menite să te țină departe de fumat, cu structuri și dimensiuni impuse, bineînțeles, prin lege. De parcă clienții ar vrea să cumpere opere de artă și nu țigări. Efectul a fost că, dimpotrivă, s-a dezvoltat o întreagă industrie paralelă de produs dispozitive în care să-ți ții pachetul de țigări astfel încât să nu mai vezi oribilele pictograme.

S-a ajuns aici pentru că statul a vrut să trimită plămânii în rai, dar să ne și scoată banii din buzunar în același timp. Prima măsură care pretindea că vrea să descurajeze și combată fumatul a fost înăsprirea fiscalității, prin majorarea accizelor și introducerea taxei pe viciu. Nimeni n-a remarcat contradicția de fond a acestei politici: în timp ce voia să combată dependența de nicotină a fumătorilor, statul își stimula propria dependență de banii acestora. Până într-acolo încât o bună parte din banii care țin în viață sistemul public de sănătate și pe cel de pensii au ca sursă directă viciul fumatului, deci ar fi o mare problemă dacă mulți oameni s-ar lăsa de fumat concomitent.

Iar producătorii de țigări, fără a putea să se concureze substanțial pe partea de ofertă, din cauza uniformizării produselor impusă de reglementări, au ajuns să se comporte ca niște agenți ai Fiscului: iau banii de accize, mereu mai mulți, de la contribuabili și îi virează mai departe la Trezoreria statului. Businessul a devenit extrem de comod.

N-ar fi însă mai bine pentru toată lumea dacă s-ar termina cu politicile ilogice determinate de ipocrizie? Fumătorii să fie lăsați să-și facă damblaua și să-i suporte consecințele, statul să nu mai încerce să-i protejeze gâtuind diversitatea ofertei de țigări. Să fie ca pe vremuri, sortimente multe și extrem de diferite, cu filtru, fără filtru, cu arome etc. Să reînvie brandurile naționale, care să concureze cu cele ale corporațiilor globale. În acest fel, taxele pe fumat ar putea finanța sistemul sanitar fără ca fumătorii să mai fie și văduviți de posibilitatea de a beneficia de calitate și diversitate în exercitarea viciului lor. Pentru că dacă interesul e să strângi bani de la contribuabili prin accize, dar nu-i lași să aibă o ofertă bogată, diversificată - în care să intre nu doar țigările marilor branduri, ci și JPS-ul englezesc, Papastratos-ul grecesc, Gitanes-urile franțuzești, până la autohtonele Carpați și Mărășești fără filtru -  înseamnă că nu te pricepi să-i colectezi. Ca lumea să dea bani trebuie să aibă pe ce, e contraproductiv că oferta nu ține pasul cu prețurile și se îngustează continuu. Reglementările au ajuns să interzică, practic, calitatea țigărilor.

• Cea mai bună dovadă că suntem PROAMERICANI. Salutăm (cu întârziere)...

  < Prev
• Nouă regi în aceeași fotografie

  Next >