Traditii romanesti: sarmale, fasole cu ciolan, INFLATIE, ARIERATE

Desi Romania a revenit pe locul 1 la inflatie in UE in septembrie 2014, banca centrala a redus dobanda de politica monetara.

Ce conteaza ca noi avem inflatie cand tot mai multe tari europene se confrunta cu deflatia?!

1 armoniz

Dar nu aceasta este tema discutiei de fata, ci aceea ca Romania are o lunga traditie inflationista, ce dateaza din perioada interbelica.

Astfel taxa scontului, cea care se confunda cu dobanda-cheie in acele vremuri, se plasa in 1929 la 9,5%, numai Bulgaria situandu-se peste noi, la 10%.

Sigur ca dobanda e mare atunci cand trebuie sa “acopere” una dintre cele mai inalte rate ale inflatiei din Europa, pentru ca furnizoriilor de lichiditate trebuie sa le fie platite prime mai mari in conditii de risc mai ridicat.

Iar Romania nu se poate lauda numai cu traditia inflationista, determinata de un deficit structural ce se corecteaza cu greutate, ci si cu obiceiul de a nu-si plati datoriile catre furnizori, facand arierate. Adica, mai pe sleau, dandu-le teapa…

Iata prin ceea ce se aseamana vremurile actuale cu cele vechi, prin obiceiul de a nu ne plati ceea ce am achizitionat si de a face inflatie.

2 arierate Franta

Partea mai interesanta e ca deocamdata arieratele nu fac subiectul vreunei teorii. Dar poate ca acesta va fi aportul Romaniei la dezvoltarea stiintei economice.

Mai ales ca a in aprilie 1933 s-au emis "Bonurile de impozite 4%" pentru lichidarea datoriilor arierate ale statului anterioare exercitiului 1932.

Iar Mircea Vulcanescu, directorul interbelic al Datoriei Publice, a venit, in 1934, sa fundamenteze teza de ce se imprumuta statul "pe sub mana de la cei carora le cere marfuri si servicii fara plata imediata".

El sustinea cu insolenta ca "in imprejurari trecatoare, de forta majora" se poate ajunge la solutii in care "recursul la credit e deghizat".

"Cand lefurile nu se platesc, sau cand furnizorii asteapta cu lunile, in fond, statul nu face altceva decat sa se imprumute", dand nastere unor deficite importante, care "constituiesc o datorie flotanta" ce se cere apoi transformata "intr-o datorie consolidata".