Dreptate, dreptate, şaorma cu de toate

 

LEONIDA: Zic: gătește-te degrab', Mițule, și... hai și noi pe la revuluție. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, și o luăm repede pe jos pân' la teatru... (cu gravitate) Ei, când am văzut... știi că eu nu intru la idee cu una cu două...

EFIMIȚA: Ți-ai găsit!... dumneata nu ești d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
 
(...)
 
LEONIDA: Dar, când am văzut, am zis și eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!… Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume… de-ți venea amețeală nu altceva.
 
EFIMIȚA: Bine că n-am fost la București, cum sunt eu nevricoasă, Doamne ferește! pățeam alte alea…
 
LEONIDA: Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (schimbând tonul) Ei, cât gândești c-a ținut toiul revuluției?
 
EFIMIȚA: Până seara.
 
LEONIDA (zâmbind de așa naivitate, apoi cu seriozitate): Trei săptămâni de zile, domnule.
 
EFIMIȚA (minunându-se): Nu mă-nnebuni, soro!
 
LEONIDA: Ce te gândești dumneata, că a fost așa un bagadel lucru? Fă-ți idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră națiunea română.
 
EFIMIȚA (cu interes): Zău ?
 
LEONIDA: Mai e vorbă!
 
EFIMIȚA: Adică cum?
 
LEONIDA: Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii, și s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească…
 
Iată descrisă în puţine cuvinte revuluţia cu tot cu evocarea atmosferei, dar ceea ce a rămas nespus e ce s-a strigat pe lângă steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume… de-ți venea amețeală nu altceva”.
 
Eu am auzit de la un prieten că s-a lansat sloganul: A M B I G U I T A T E!
 
La a cărui contrucţie au contribuit scandările:
 
Dreptate, dreptate/şi ambiguitate
 
Uni-ta-te/şi ambiguitate
 
 Ambiguitate/nu imunitate
 
Iar atunci când galeria de fotbal ce întreţinea chiotele şi tămbălăul lua pauză de la  "România, România, ole, ole, ole" s-a strigat aşa cum stă bine unor republicani: "HAGI PREŞEDINTE!".
 
Iar după 'Vrem spitale/nu catedrale", s-a oferit cu titlu de supliment: "Vrem sarmale/ nu catedrale".
 
Dar noroc că până la urmă a venit Leonida să risipească AMBIGUITATEA şi a arătat care trebuie să fie lista de revedincări când se face revuluţie:
 
LEONIDA: Mai întâi și-întâi (...) nu mai plătește niminea bir...
 
EFIMIȚA: Zău?
 
LEONIDA: Zău... Al doilea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate.
 
EFIMIȚA: Parol?
 
LEONIDA: Parol... Par egzamplu, eu...
 
EFIMIȚA: Pe lângă pensie ?
 
LEONIDA: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu (...).
 
EFIMIȚA (cu toată aprobarea): Așa da.
 
LEONIDA: Și al treilea, că se face și lege de murături (n.red – moratoriu).
 
EFIMIȚA: Cum lege de murături ?
 
LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile.
 
(...)
 
EFIMIȚA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?
 
LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...

Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review