De ce s-au lăsat românii de câini și de citit?

Dobermann, Airedale Terrier, Setter, Dog german, Schnauzer uriaș, Basett Hound, Cocker, Teckel. Sunt câini de rasă pe care nu prea îi mai vezi prin parcuri și care cu siguranță vor dispărea "ca specie" până când va avea loc cumva vreun reviriment, adică dacă va mai reveni vreodată, brusc, interesul pentru lumea cu dinți ascuțiți și păr sârmos sau lins.

Un prieten mi-a zis că așa e politic corect, să dispară elita canină și să rămână doar metișii/maidanezii, eu cred însă că nu doar țara s-a dezindustrializat și cureaua s-a strâns, ceea ce se numește keynesianisto-monetarist controlul cererii agregate, ci că românii au renunțat economic și la câinii lor, în special cei de talie mare, iar cei care au continuat să mai aibă, i-au ales pe cei de talie mică, precum bichon-ul, nici măcar Fox Terrier-ul.

Sigur asta cu precizarea că ceea ce pare o constantă dinainte de Loviluție sunt pensionarele cu pechinezi, cele care se uită urât când le zici: “Vai ce Rottweiler frumos aveți, câți ani are, să vă trăiască, arată foarte bine...” Pechinezii par în spiritul vremurilor, țin loc de pisici, fără a putea fi însă bătuți de acestea, precum Chihuahua.

Ca să rezum, înainte vreme, când societatea era stabilă, românii citeau și aveau câini. Acum nici nu mai lecturează și nici animale de companie nu-și mai permit să țină, deși au și librării și magazine specializate pentru câini, pisici, porcușori de Guineea, canari și pești.

Dar pentru că tot am pomenit de rezistența la citit îmi amintesc de un reportaj pe care l-am auzit la radio mai demult în care se spunea că aceia care vor să-și cumpere biblioteci n-o mai pot face decât pe comandă. Nu mai există o cerere constantă pentru mobila cu rafturi destinată păstrării cărților și de aceea fabricanții nu mai riscă să o realizeze, ca să nu rămână cu ea nevândută.

Da, dar dacă nu se mai citesc cărți și nu se mai achiziționează biblioteci poate că ar fi necesar să apară o piesă de mobilier în care să-ți pui iPhone-ul și kindle-ul.

Aceasta-i mai mică, dar îți lasă mai mult spațiu în casă. Îți permite să le replici snobilor că ai cărți deși n-ai bibliotecă, fiindcă le ții pe suport magnetic, și le poți și da să le vadă. În plus, e neverificabil dacă le-ai citit sau nu. La cărți se poate vedea că le-a răsfoit, pe când eReader-ul plin cu eBook-uri e făcut să-l poți arăta.

Așadar e depășit momentul când îți asortai cotoarele cărților din bibliotecă cu covorul persan de pe jos, câinele și carpeta de pe perete. Gadget-urile îți permit să arăți că poți accesa orice carte vrei. Chiar dacă nu există garanția că dacă ai posibilitatea o și faci. Cum e la cărțile clasice, la care îți poți da seama dacă a manifestat cineva vreun interes, fie numai să le smulgă o pagină pentru a confecționa un avion de hârtie ori un coif de zugrav.

Cam la acest nivel se situează provocările zilelor noastre, când cei care au aplicații îi critică pe cei care n-au pus în viața lor mâna pe o carte. Deși ei au doar posibilitatea de a le accesa.

Extrapolând chestiunea în domeniul canin, așa cum există cărți fără a mai fi necesare biblioteci, la fel poți să ai doar holograma zglobie a câinelui fără să-i simți și mirosul, cam cum se vede focul la televizoarele șemineu. Singura problemă care intervine la cărți, dar și la criptomonede și patrupedele cu blană e că uneori mai cade curentul.