Preţul aurului scade în paralel cu QE

Preţul aurului s-a redus de la 1.294 la 1.243 dolari pe uncie în mai puţin de o lună. S-a micşorat cu 4%, şi asta coincide cu faptul că Statele Unite au scăzut programul de emisiune de obligaţiuni, care face obiectul relaxării cantitative (quantitative easing – QE).

Dar pentru că am ajuns cu discuţia la quantitative easing trebuie explicat, din nou, ce legătură e între QE şi aur. În America, spre deosebire de zona euro care foloseşte rezervele minime obligatorii, extensia de masă monetară se face pe seama unei cantităţi de aur luat în leasing şi înglobat în vistieria Fed. Pe baza acestui activ de rezervă se emit în contrapartidă bani.

Iar dacă vom vedea mai departe că metalul galben se ieftineşte, ceea ce e de aşteptat, se va putea spune că SUA reduc QE şi, implicit, nu mai au nevoie de la fel de mult aur.

Mai important decât mecanismul QE, în sine, este însă că scopul acestei măsuri, care e legat de programul enunţat de reducere a datoriei publice a Statelor Unite cu 5.500 de miliarde de dolari în 10 ani, ceea ce va crea premisele unei creşteri de dobândă.

Dar asta, bineînţeles, în condiţiile în care restructurarea economiei, ce coincide cu migrarea forţei de muncă spre slujbe din sectoare ce generează mai puţină valoare adăugată, va susţine obiectivele de creştere economică şi inflaţie. Şi cu această ocazie merită readus în discuţie mesajul preşedintelui Fed Minneapolis, Neel Kashkari, care sugerează că ar fi potrivită o politică monetară acomodativă. Fed să vadă mai întâi ceea ce se întâmplă şi abia apoi să ia o decizie în privinţa dobânzii-cheie.

Sunt de dorit premise de mărire a dobânzilor, în contextul în care acestea trebuie să ajungă la nişte niveluri naturale şi să-şi exercite rolul de obstacol în calea risipei de resurse, dar acest lucru se poate face văzând şi făcând, după cum zicea Kashkari, fiindcă obiectivul nu e să crească dobânda, ci să se majoreze PIB-ul.

Am văzut de ce ieftineşte aurul, dar întrebarea e de ce se scumpeşte petrolul. În 5 luni, preţul ţiţeiului a crescut de la 28 la 48 dolari/baril. De fapt, ca discuţia să fie sută la sută corectă, preţul petrolului s-a mărit, fiindcă, în prezent, stagnează. Acesta a plecat în sus pe nişte declaraţii politice ale lui Barack Obama, dar care nu veneau cu soluţii, şi a unei înţelegeri OPEC.

Da, numai că Rusia nu e alături de OPEC şi nici Iranul, căruia i s-a ridicat embargoul. În aceste condiţii merită pusă întrebarea ce se va întâmpla când i se va ridica şi Federaţiei Ruse embargoul? Oare ce se va vedea pe fondul declaraţiilor Rusiei, care spune că OPEC e mort, a Iranului ce nu participă la discuţie şi a problemelor structurale din statele arabe ce nu doresc contingentarea producţiei?

Acest preţ, de 48 de dolari/baril, este unul la care se poate face foarte bine hedging. Mai sunt doar câteva săptămâni până când îi expiră Rusiei embargoul.