De la 1,9% si 1,7% la 4% si 1,7%, de la 4% la 1,8%, de la 2,9% si 2,7% la 4,2%. Stiti ce-i aceasta? Dinamica PIB fata de trimestrul corespunzator al anului precedent, luata ca serie ajustata, ca sa poata avea relevanta cand e comparata.

Si in ciuda vestilor bune pe care spun ca le-au primit politicienii de la economie, cum ar fi aceea ca PIB-ul a revenit la nivelul dinaintea crizei, se vede ca evolutia lui n-are nicio noima. E rezultatul intamplarii. Inglobeaza multe elemente psihologice care fac sa creasca sau sa scada consumul in functie de ancorarea sau dezancorarea anticipatiilor.

Asadar, chiar daca oamenii politici arata spre politicile macrostabile solide, volatilitatea PIB evidentiaza ca in Romania consumul nu e macrostabil si de aceea elementele care contribuie la formarea Produsului Intern Brut sunt conjucturale, cu un grad mare de fluctuatie.

Sigur ca nu asa ar trebui sa stea lucrurile, fiindca asa cum se vorbeste de o inflatie de baza, la fel ar trebui sa se discute de un “core GDP”. Adica, de un nucleu de ramuri economice unde Romania are avantaj comparativ si reuseste sa participe la diviziunea muncii din UE – zona cu care are cele mai multe schimburi comerciale.

Din pacate insa, volatilitatea PIB vadeste ca suntem departe de asa ceva din mai multe motive:

1. Lipsa planurilor de dezvoltare multianuale

2. Lipsa politicilor structurale care sa identifice directii prioritare de dezvoltare

3. Cadrul fiscal volatil, care explica amplul deficit investitional

4. Nivelul slab al infrastructurii, vazut nu doar in zona transporturilor, ci si a invatamantului si asistentei medicale, care creeaza inflexibilitate la nivelul fortei de munca

5. Lipsa de strategie in domeniul educatiei, care are ca rezultat pregatirea unor indivizi de care societatea nu are nevoie, cu precizarea ca si cei cu pregatire buna isi gasesc cu greu locul in structura economica, elemente ce pot fi asociate cu irosirea de resurse.

Si s-a repetat de atatea ori ca au ajuns si cei mici sa stie ca Romania indeplineste toti indicatorii de convergenta nominala de care depinde adoptarea euro, la care se adauga un deficit extern scazut si un PIB cu o crestere importanta.

IAPC vs IPC

Numai ca nu e suficient sa ai o crestere economica mare, o inflatie redusa si criteriile de la Maastricht in parametrii prevazuti. Daca am intra, in perioada imediat urmatoare, in ERM 2, si am adopta moneda unica europeana in 2019, in situatia in care indeplinim criteriile de convergenta nominala, dar pe cele de convergenta reala – nu, am constata ca odata integrati in zona euro ne lipseste potentialul de dezvoltare. Si am trece la euro pe fondul unor anticipatii instabile, “tradate” de volatilitatea PIB si a inflatiei.

Rezumandu-ne la volatilitatea ultimelor doi indicatori, concluzia - care infirma bucuria din discursul politic ce arata spre politicile macrostabile solide - este ca nu se aplica, in mod coerent, politicile adecvate.

• Revista presei economice: Rentele se nationalizeaza, dar bursa se simte...

  < Prev
• FMI are dreptate doar pe jumatate: "industria" fiscala e mai mare decat...

  Next >