Să nu uităm: piețele financiare nu sunt doar pentru bogați

E valabil pentru toți cei pe care banii nu ne dau afară din casă, dar care reușim, cu eforturi, să punem câte ceva deoparte din salariu în fiecare lună: de câțiva ani, dobânzile la depozitele bancare scad din ce în ce mai mult. Noroc că nu e inflație, că altfel, cu tot cu comisioane și alte costuri, am pierde bani ținându-i în bănci.

Astfel, suntem stimulați nu să economisim, ci să cheltuim. Însă vrem să fim chibzuiți și prevăzători. Vrem să ne abținem de la consum pentru a avea mai multe resurse financiare în viitor. Iar pentru asta, nici consumul, dar nici statul cu bani la saltea nu sunt soluții.

Ce e de făcut? Vrem mai mult randament pentru banii pe care-i punem deoparte, randament pentru care nu-l putem aștepta de la depozitele bancare. Și nu avem destui bani ca să investim pe bursă, în imobiliare sau în alte instrumente de plasament mai sofisticate. Tăiem din prima imobiliarele de pe listă. Iar pentru acțiuni listate și alte titluri de valoare, costurile de tranzacționare sunt foarte mari pentru simpli cetățeni ca noi.

Din fericire, încă din secolul XVIII au apărut fondurile mutuale, din nevoia de a satisface exact nevoile oamenilor cu nu foarte mulți bani, dar cu disponibilitate spre economisire. Astfel, în 1774, un negustor olandez pe nume Adriaan van Ketwich a creat, prin subscripţie publică, unul dintre primele vehicule investiţionale cu caracteristici similare celor pe care astăzi le numim fonduri mutuale. van Ketwich a plecat chiar de la ideea că micii investitori, cu resurse individuale de capital restrânse, au nevoie să-şi diversifice portofoliul cu costuri reduse.

Nu întâmplător, fondul de investiţii creat de el purta numele de Eendragt Maakt Magt, expresie care se traduce în româneşte aproape mot a mot prin "Unirea face puterea" şi care era, de altfel, şi deviza oficială a Republicii Olandeze.

Această deviză şi mecanismele de valorificare a capitalurilor pe care le reprezintă au însemnat, practic, o revoluţie financiară în interiorul revoluţiei capitaliste şi industriale. După democratizarea "economiei reale" adusă de capitalism, fondurile mutuale au revoluţionat şi democratizat şi lumea investiţiilor financiare. Achiziţia de acţiuni, obligaţiuni şi alte active a încetat să fie un privilegiu al unei elite restrânse. Oricine cu o minimă capacitate de economisire poate, de atunci, să devină investitor pe burse, prin liberă asociere cu persoane cu capacitate de economisire similară şi prin stabilirea de relaţii contractuale cu un administrator de investiţii.

Tocmai de aceea, este de salutat demersul Erste Asset Management, care a lansat de curând ghidul și programul de educație financiară "România investește". Ghidul explică publicului larg, într-un limbaj accesibil, ce sunt și cum funcționează fondurile mutuale și, totodată, destructurează mai multe mituri negative despre acestea, de natură să îi îndepărteze pe români de aceste produse financiare.

Unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că fondurile de investiții ar fi destinate exclusiv bogaților, persoanelor cu venituri mult peste medie. Nimic mai fals. Dimpotrivă, deși persoanele avute se asociază de multe ori pentru a investi în comun, adevărata nevoie de organisme de plasament colectiv se manifestă în rândul oamenilor "normali".

Bogații au destui bani pentru a investi individual, pe cont propriu. Pentru a investi eficient, cei cu bani puțini sau nu foarte mulți trebuie să se asocieze și să investească în comun, pentru reducerea costurilor de tranzacționare, pe care fiecare, de unul singur, nu le poate suporta. Unde-s mulți, puterea de investire crește. De altfel, în Statele Unite, liderul industriei mondiale de profil, fondurile mutuale sunt apanajul celor cu venituri medii și submedii. Fondurile mutuale înseamnă de fapt democratizarea activității de investire.

De asemenea, mulți cred că, investind în fonduri mutuale, poți pierde toți banii plasați și că nimeni nu reglementează aceste fonduri. Fals. Fondurile de investiții au un cadru legislativ strict, reglementat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Mai mult, există și un Fond de Compensare a Investitorilor, de asemenea strict reglementat, pentru situații extreme, înființat tocmai pentru protejarea banilor celor care investesc.