Unii analişti sunt de părere că activitatea de creditare a avut, alături de politica monetară prociclică, un rol important în generarea dezechilibrelor ce au făcut mult mai puternică criza din 2009 – 2011. Dar ei omit, deliberat, să discute cât de nocive au fost măsurile salariale şi fiscale luate de politicieni.

Aşadar, care iniţiative au fost prociclice în criză, cele ce au impus tăieri de lefuri şi majorarea TVA, ori politica monetară, care a manevrat mai lent dobânzile în jos, pentru ca populaţia, afectată brusc şi puternic de reducerea nivelului de trai, să fie responsabilă şi conştientă de riscul pe care-l reprezintă substituirea puterii de cumpărare cu datorii?

Iată o politică monetară ce a reacţionat, de fapt, prudent şi anticiclic, în condiţiile în care creditele neperformante începuseră oricum să crească masiv după micşorările salariale şi mărirea TVA şi a CAS.

Dar în loc să fie învinovăţiţi politicienii, responsabili – ca urmare a măsurile fiscale luate – pentru incapacitatea de plată înregistrată, şi care încearcă să repare acum aberaţia de a mări taxele în plină criză cu alte enormităţi – darea în plată şi conversia creditelor din valută în lei la cursuri istorice -, analiştii se iau de banca centrală în încercarea de a-i “spăla” pe vinovaţi.

Ca s-o spun cu subiect şi predicat, atunci când se compară pe un grafic creşterea economică cu evoluţia raportului credite – PIB se doreşte o deresponsabilizare a actorilor politici ce au luat măsuri fiscale prociclice şi să se arunce pisica în curtea instituţiei, care a acţionat anticiclic, încercând să substituie lent, adecvat, puterea de cumpărare cu puterea de cheltuire, în vederea evitării unui colaps.

Iar acest mod de a pune problema este deosebit de precar, pentru că o politică monetară e considerată a fi prociclică în contextul în care nu a fost subsecventă politicilor fiscale şi structurale prociclice. În aceste condiţii, în care n-a fost subsecventă, e clar că a fost anticiclică.

Graficul de mai sus arată că atât timp cât economia nu e o disciplină fundamentală şi, deci, poate fi practicată de persoane ce nu deţin cunoştinţe fundamentale, acest comportament aberant ne permite să putem prezenta un grafic echivalent, dar care-i mai uşor de înţeles. 

• Ceauşescu ne-ar fi integrat mai rapid în UE

  < Prev
• Alba neagră merge mai departe: episodul francilor elveţieni

  Next >