Dacă vă sperie cât dați pe mâncare, înseamnă că susțineți salariile mărite ale bugetarilor și pensiile

Inflația s-a redus și pare a fi subversiv și periculos să amintim, din nou, că strategia economică a “stângii”, la guvernare până în toamnă, a fost aceea de a strânge mai mult din impozite pe seama majorării prețurilor cu ajutorul cartelurilor de la alimente și a tarifelor la utilități. Da, numai că în ciuda micșorării generale a indicelui, mărfurile alimentare se scumpesc într-un ritm dublu, iar prețul cărnii de porc urcă de patru ori mai repede decât dinamica medie. Sigur că pe fondul pestei porcine e firesc să se producă un șoc pe partea ofertei, dar în măsura în care datele statistice arată că românii preferă carnea de porc - consumă 38 de kg pe an, față de 27 de pasăre, 5 de vită și doar două de oaie - de pe urma ei s-ar strânge taxe mai multe. Ia uitați-vă cât a ajuns să coste salamul de Sibiu!

Ca să rezum, dacă prețurile vi se par mari în magazine, gândiți-vă că ele au ajuns așa ca să susțineți majorarea salariilor bugetarilor și veniturile pensionarilor, ziși și forța de vot, care induc deficit în bugetul public. Dacă ar fi fost suportabile, ar fi însemnat că s-ar fi produs niște sporuri de productivitate. Dar cum ele n-au avut loc ori au fost insuficiente, vorbim de realocarea de resurse din mediul privat către sectorul de stat.

Redistribuirea veniturilor în societate, denumită științific Wage-led Growth, are loc pentru a nu mai exista inegalități, chestiune de care e din ce mai preocupat FMI, de când e condus de un director bulgar ce-a pus degetul pe problema inechității. Asta mai ales la nivelul oamenilor baronilor locali din primării, cu precizarea că e a doua mare stângăcie economică din ultimul deceniu, după triplarea datoriei publice și mărirea TVA pe timp de criză.

Anterior, taxa pe valoarea adăugată a crescut ca și cotă, acum s-a mărit din volum, respectiv din cuantumul prețurilor, însă rezultatul e același, nu există prânz gratis.

Dacă nu credeți în formule economice precum aceea că sporurile de productivitate trebuie să fie superioare măririi salariilor și aprecierii de monedă, poate că vă dumirește mai bine Constantin Tănase, care a ajuns empiric la aceeași idee:

„Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize?

Și cu asta ce-am făcut?”.

Funcționăm împotriva naturii și cea mai bună dovadă este că se face selecție adversă și hazard moral prin intermediul QE. Și noi, românii, facem quantitative easing, prin intermediul Wage-led Growth. Pentru că aruncatul cu bani din elicopter (helicopter money) şi stimularea consumului se pot realiza şi prin intermediul măririi venitului minim garantat, a salariilor controlate de stat, cu riscul inducerii de deficite, în măsura în care veniturile nu avansează în pas cu productivitatea. Ceea ce trădează faptul că asistăm la o diluare a instinctelor, chiar dacă acestui fenomen i se dă o interpretare economică, în căutarea încrederii. Și dacă e să utilizăm o logică tip Moromete, se observă că, de fapt, nu se scumpesc bunurile, ci se înmulțesc banii! Dacă ar fi crescut cantitatea de mărfuri în pas cu banii, am fi vorbit de plusuri de productivitate și nu ne-am fi confruntat cu inflația.

Poate că logica etatistă a ajuns să ne spele creierele, dar, privind lucrurile la modul natural, impozitarea nu-i altceva decât un jaf legalizat, după cum răpirea legalizată se numește recrutare. Iar relaxarea cantitativă - QE - reprezintă falsificarea legalizată a banilor.

Se poate merge mai departe cu discuția, la legătura ciudată dintre impozitarea progresivă și dobânzile negative. Adică, cine are un loc de muncă și își mai ia încă unul e penalizat pentru că-i harnic cu un impozit de pe următorul nivel de taxare al grilei. După care, dacă are capacitatea să economisească și finanțează deficitele societății, mai e o dată pedepsit, cu dobânzi negative. În așa fel încât dobânzile nu se mai constituie într-un obstacol în calea risipei de resurse, ci o încurajează.

Închei remarcând că după spor natural negativ, creștere economică și dobânzi negative, probabil că manuale de economie ale viitorului vor consacra și noțiunea de dividende negative, caz în care deținătorii de acțiuni vor fi considerați colecționari în loc de investitori.