Inainte de etatizarea Bancii Nationale a Romaniei, numarul bancilor cu drept de reescont la banca de emisiune era de 383, din care 183 erau sedii centrale si banci locale, iar 200 sucursale ale marilor banci.

Numarul total al bancilor, sucursalelor, inclusiv al cooperativelor de credit, era la momentul nationalizarii de 2.661.

 

 

 

 

Ce s-a intamplat dupa nationalizare? Sa continuam sa rasfoim lucrarea lui Bogdan Capraru aparuta la Editura C.H. Beck: http://www.beckshop.ro/activitatea_bancara_sisteme_operatiuni_si_practici_editia_2-p5009.html

Procesul de transformare a sistemului bancar romanesc dupa tipicurile economiei centralizat-planificate a prevazut trei etape:

- etatizarea Bancii Nationale a Romaniei la 28 decembrie 1946, devenind Banca Republicii Populare Romane;

 

 

 

 

- a doua etapa a fost legata de actul nationalizarii principalelor mijloace de productie din iunie 1948. Prin acest act a trecut in proprietatea statului cea mai puternica banca de creditare pe termen lung a industriei – Societatea Nationala de Credit Industrial;

- cel de-al treilea moment important il reprezinta masura luata prin Decretul nr. 197 din 13 august 1948, prin care bancile societati pe actiuni devin proprietate de stat.

 

 

 

 

La 14 iulie 1947 s-a votat „Legea pentru controlul utilizarii creditelor”. Aceasta lege avea ca scop dirijarea creditelor spre realizarea obiectivelor stabilite de stat.

Prin instituirea controlului creditelor, Banca Nationala a Romaniei excludea de la reescont cambiile prezentate de bancile particulare. Prin suprimarea creditului comercial si a mecanismului scontarii, bancile private au fost pur si simplu sugrumate in ceea ce priveste refinantarea si practic au fost incapabile sa-si continue activitatea.

 

 

 

 

Masurile impuse de doctrina comunista Bancii Nationale a Romaniei in legatura cu indrumarea si dirijarea creditelor, au dus la dereglarea capitalului bancar, la inabusirea initiativei particulare si la transformarea creditului intr-un instrument de finantare fara dobanda a actiunilor dictate de puterea de stat, in contradictie cu interesele institutionale bancare.

 

 

 

 

In ceea ce priveste trecerea de la sistemul banesc capitalist la sistemul banesc socialist, conditiile au fost create prin reforma monetara din august 1947. In aceste conditii, puterea financiara a bancilor particulare a slabit, BNR devenind aproape singura sursa de creditare a economiei.

Imprumuturile acordate de bancile particulare, din sursele lor proprii, reprezentau circa 4% din totalul creditelor acordate in economie, in timp ce creditele acordate de BNR erau, in august 1947, de 56,8% in industrie, transporturi si pentru meseriasi, 39,70% in agricultura si pentru colectari si 4,13% pentru comert si altele.

 

 

 

 

Cu toate acestea, productia industriala reprezenta 75% din cea a anului 1938, creditele acordate cu prioritate industriei si agriculturii neavand efectul scontat. Cauza a fost gasita in faptul ca majoritatea mijloacelor de productie se aflau inca in proprietate privata, ceea ce a creat premisele realizarii celei de-a doua etape de transformare invocata: trecerea in proprietatea statului a acestora.

 

 

 

 

In urma celei de-a treia etape a procesului de transformare a sistemului bancar romanesc, o serie de banci private sau de stat au fost lichidate sau dizol-vate. Singurele banci au ramas: Banca de Credit pentru Investitii (Societatea Nationala de Credit Industrial), Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni.

Ultimele doua banci au fuzionat si au format Casa de Economii, Cecuri si Consemnatiuni care, in octombrie 1949, a primit denumirea de Casa de Economii si Consemnatiuni.

 

 

 

 

 

 

Aceasta institutie a detinut monopolul in domeniul depunerilor populatiei pana la sfarsitul anului 1989.

In septembrie 1948, Banca de Credit pentru Investitii a devenit Banca de Investitii (iar dupa 1989 Banca Romana pentru Dezvoltare - BRD). In anul 1967 au fost infiintate doua banci noi: Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara (Banca Agricola) si Banca Romana pentru Comert Exterior (Bancorex).

 

 

 

 

Bancorex avea o serie de subsidiare: Banque Franco-Roumaine, Anglo-Romanian Bank, Misr Romanian Bank, Frankfurt Bucharest Bank si Banca Italo Romena. Dar in Bucuresti exista si o sucursala a unei banci straine: Societe Generale.

Dar, pana la infiintarea Bancii pentru Agricultura si Industrie Alimentara si a Bancii Romane pentru Comert Exterior, toate operatiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure institutii: Banca de Stat. Aceasta functiona ca centru de incasari si control al numerarului.

 

 

500 lei aur

 

 

Dupa anul 1967, Banca Nationala a fost reorganizata, schimbarile fiind insotite de un anumit grad de deschidere, cu toate ca sistemul ramanea centralizat.

Abia dupa 1989 s-au creat premisele constituirii unui sistem bancar pe doua nivele, asemanator celor din economiile dezvoltate, o data cu trecerea catre economia de piata.

 

Cea mai ciudata bancnota post- comunista

---

• Cardul anti-evaziune e ca aspirina anti-Ebola

  < Prev
• Cine are analisti, sa-i vanda! Previziunile bancilor sunt desfiintate...

  Next >