Vidul legislativ ne creează probleme de integrare europeană

Într-unul dintre cele mai bune editoriale ale sale Tudor Octavian observa: ”Dau de curve la tot pasul, pe străzi, în revistele mondene și în mai toate emisiunile cu rating ale televiziunilor.

Scandalurile cu acoperire națională, în care nu e vorba și de curvulițe cu tupeu național, sunt atât de rare, încât nici nu mai sunt socotite scandaluri, ci reflexe ale europenizării.

Rare sunt, de asemenea, și situațiile de interes general, în care nu-s invitate să exprime o opinie, spre cunoștința întregii țări, prostituatele cu tarife mari.

Cu toate acestea, nu știu cum să scriu despre înmulțirea și tupeul curvelor și despre rolul hotârător jucat de curve în societatea românească de după 1990. Poate și pentru că ar trebui să aibă un statut sigur definit, prin legi profesionale, de relație și fiscale.

Întocmai mie, nici România nu știe ce-i de făcut cu sporul natural de curve, mult mai mare ca sporul natural al populației. E cazul derutant, în care o nație stimulează oferta, însă ezită să ia în grav cererea”.

De ce oferta agregată, care ar trebui să fie stimulată în dauna cererii agregate, se adresează unui segment atât de restrâns? Și de ce această nișă e atât de agresiv promovată de media? Pentru că ea funcționează pe bază de selecție adversă și hazard moral, ca politica.

Lipsa legilor profesionale, de relație și fiscale face ca nișa să fie promovată mediatic, deoarece e extrem de profitabilă fără a fi taxabilă. Dar acest gen de promovare, funcționând în această paradigmă, este antieuropeană, în măsura în care activitatea nu e comensurată, nu se pot elabora norme, proceduri, indicatori statistici și grafice.

Și această manifestare antieuropeană este oare un rol al faptului că nu avem un orizont în ceea ce privește aderarea la zona euro sau e vorba doar de instinctul poporului, care, în lipsa abordării raționale, încearcă să găsească soluții într-o secvență neclară legislativ, în scopul de a dobândi un mod de exercitare a puterii?

Ca să sintetizăm, singurul lucru ce nu poate fi fiscalizat e puterea, iar cât timp nu e reglementată și taxată în mod voit o anumită activitate, ea este aferentă puterii.