Cerșitul nu este interzis, ba chiar românii au ajuns celebri în Europa, fiindcă au reușit să-l impună și în capitalele occidentale unde nu exista un astfel de obicei. Până când s-a vorbit de miloagă ca o adevărată industrie în filme precum Filantropica: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.

 

Acesta ar fi însă cerșitul privat, ca să spun așa, ce doar te umple de oprobriu și-i face pe toți românii să fie gratulați cu denumiri de minoritari. Problema mai nouă este însă generalizarea cerșitului, public, la TV, cultivat cu multă emoție. Cerșit care poate compensa cantitatea mică de venituri fiscale, mai ales când se raportează la un PIB mare, umflat din preţurile unor active susţinute cu credit bancar, dar fără să existe o piaţă a ipotecilor şi permisiunea de refinanţare cu ajutorul lor, la fel cum se întâmplă cu titlurile de stat.

 

Chiar așa, rectificările bugetare țin cont și de banii strânși cu cerșitul public, prin teledonuri și alte chete televizate? Care sunt acoperite de guvern, mai ales sub umbrela constituțională a statului social?

 

Dacă vorbim de un astfel de stat exact asta trebuie să aibă în vedere când colectează banii sub formă de taxe și impozite. Să-i aloce către spitale, medicamente, măști, mănuşi, instrumentar. Iar dacă se iau resursele cu cerșit public oare nu se elimină constrângerile asupra guvernului pentru a le redistribui în scopuri ce țin de direcția socială spre care e canalizat statul român?

 

În fine, e de mult știut că impunerile fiscale de la noi nu au o corespondență clară cu cheltuielile și că nu există transparență la nivelul execuției bugetară, în special atunci când vin rectificările care duc resursele în altă parte față de cât s-a spus inițial. Și nici fondul public de pensii nu colectează banii pentru a-i investi în domeniile productive din jurul celor ce lucrează şi urmează să iasă la pensie, ci funcţionează ca un sistem piramidal, o schemă Ponzi. Mai mult, modificarea legislaţiei locale pentru a se introduce în timpul exerciţiului fiscal de impuneri, după ce oamenii îşi achitaseră integral până în martie dările pe întregul an, aşa cum a fost cu suprataxarea temporară ce a devenit definitivă a maşinilor puternice în mandatul lui Emil Boc, dar şi a taxei de gunoi din sectorul 2 al Bucureştiului, tot forme de cerşit ce strică cash flow-ul menajelor sunt.

 

Da, dar când apar și chetele publice, ce încearcă să direcţioneze solidaritatea liber consimțită ca pe solidaritatea socială, scade responsabilizarea guvernanților pentru gestionarea unor resurse adunate fix în scop social, așa cum e denumit fundamental statul.