Comunismul se construiește prin distrugerea economisirii

Multe bănci centrale încearcă în prezent să stimuleze economia prin reducerea masivă a dobânzilor, uneori sub zero, menită să combată deflația. De exemplu, în Suedia, banca centrală tocmai a redus dobânda-cheie de la -0,25% la -0,35%. Aceste politici monetare au dus la apariția de situații absurde în Europa. În Franța, unele obligațiuni corporative plătesc dobânzi nu deținătorilor lor, ci emitenților, din cauza faptului că valoarea lor a fost legată, prin prospect, de un indice de referință a cărui valoare a scăzut sub zero. În Suedia, Danemarca sau Elveția, băncile îi refuză pe clienții care vor să constituie depozite, amenințându-i cu dobânzi negative.

Această situație amintește de un personaj uitat și ignorat de cărțile de istorie și economie, pe nume Silvio Gesell. Acesta a fost ministru de Finanțe în guvernul comunist care a condus landul german Bavaria între aprilie și mai 1919. Atunci landul s-a numit Republica Sovietică Bavaria (http://www.bloguluibalan.ro/index.php/stiri/122-republica-sovietica-bavaria?start=108) și avut chiar și o Armată Roșie Bavareză

După cum scrie Bloomberg (http://www.bloombergview.com/articles/2015-07-03/-neglected-prophet-of-economics-got-it-right), Gesell i-a atras atenția până și lui John Maynard Keynes cu o idee de reformă monetară a cărei esență este taxarea punitivă a economisirii și încurajarea consumului și investițiilor. Practic, Gesell propunerea ca bancnotele aflate în circulație să aibă putere juridică de cumpărare doar cu condiția de a fi timbrate lunar cu un tibru special la oficiile poștale. Prețul timbrului urma să fie fixat de guvern în fiecare lună, în funcție de evoluția dobânzilor.

În acest fel, Gesell spera ca acestă taxă pe economisiri să păstreze doar funcția de schimb a banilor, eliminând-o pe cea de acumulare. Populația și companiile n-ar mai fi avut nici un interes să pună bani deoparte și, în schimb, pentru a evita taxa, ar fi dat drumul la consum și investiții, majorând cererea agregată. Banii n-ar mai fi "băltit" în conturi și depozite bancare, ci ar fi stimulat economia. O problemă care apare în toate recesiunile. De altfel, economistul Irving Fisher chiar i-a prezentat ideea lui Gesell președintelui Franklin Delano Roosevelt.

Taxa pe economisiri imaginată de Gesell are un efect colateral extrem de relevant pentru momentul în care ne aflăm acum. În situația în care această taxă chiar ar fi implementată, investitorii ar fi dispuși să cumpere obligațiuni cu dobânzi negative, cu condiția ca dobânzile pe care ar trebui să le plătească emitenților să fie mai mici decât prețul timbrului imaginat de Gesell.

Este ceea ce, se pare, se întâmplă deja în Franța, așa cum am menționat mai sus. Potrivit Bloomberg, Alexandre Akhavi, șeful comitetului juridic al Asociației Franceze a Trezorierilor Corporativi, a declarat că unii investitori instituționali cumpără în continuare obligațiuni cu dobânzi negative pentru că acestea oferă siguranță. Ceea ce înseamnă că acești investitori nu mai găsesc instrumente de plasament suficient de sigure care să ofere măcar dobândă zero.

În prezent, economiile europene, și nu doar cele mici, precum Danemarca, ci și Franța, încep să reproducă situația pe care Gesell încerca să o rezolve cu ajutorul taxei sale pe economisiri. Sistemul care transmite banii către nivelurile de jos ale economiei, respectiv către micile întreprinderi și către salariați, este atât de disfuncțional încât investitorii instituționali preferă mai degrabă să plătească ei înșiși dobânzi pe investițiile lor decât să facă ceea ce și-ar dori autoritățile monetare, anume să injecteze bani în economia reală.

"Să sperăm că dobânzile negative vor aduce inflația la un nivel pe care băncile centrale să-l considere acceptabil, altfel guvernele vor începe să ia serios în calcul ideea lui Gesell, de a taxa punitiv economisirile. Dacă se va ajunge aici, oamenii vor recurge la soluții alternative, cum ar fi bijuteriile sau activele imobiliare. De altfel, Keynes a remarcat că acesta este principalul punct slab al teoriei lui Gesell, faptul că nu a luat în calcul aceste forme alternative de economisire. Cei mai mulți dintre noi nu sunt dispuși să trăiască într-o societate comunistă, non-acumulativă", comentează Bloomberg.