De ce banca centrală a Greciei îşi ţine aurul în străinătate?

Banca centrală a Greciei a anunțat că deține rezerve de aur în cantitate de 149,1 tone, care valorau 5,26 miliarde euro la finalul anului trecut. Circa jumătate din această cantitate este păstrată în seifurile băncii, iar restul în străinătate.

Anunțul a fost făcut după ce o publicație grecească a titrat că jumătate din rezervele de aur ale țării ar fi fost predate Băncii Centrale Europene. Banca centrală a Greciei a precizat că doar o mică cantitate a fost depozitată la BCE, și asta în 2001, atunci când statul elen a intrat în zona euro, iar banca sa centrală a devenit parte a Eurosistemului.

"Circa jumătate din rezervele de aur sunt în seifurile noastre și nu s-au mișcat de acolo în ultimele decenii. Restul se află în custodia Băncii Angliei și a Federal Reserve, precum și în Elveția. Depozitarea unei părți din rezerva de aur în străinătate este o practică internațională de rutină, adoptată de aproape toate băncile centrale ale lumii. Rezerva de aur nu a suferit modificări în ultimii ani, survenind doar fluctuații extrem de mici, legate de cumpărarea și vânzarea de monede de aur", se arată în comunicatul băncii centrale de la Atena.

Sursa citată mai relevă că banca a vândut 20 de tone de aur în 2003, tranzacția fiind parte a managementului portofoliului de dețineri.

Din câte se ştie, Grecia nu este într-o situaţie de invidiat. După un haircut pe datoria suverană şi discuţii dificile cu investitorii, încearcă să-şi micşoreze povara fiscală şi să uşureze măsurile de austeritate, aşa cum au indicat specialişti din cadrul instituţiilor cu care negociază statul elen.

Din păcate însă, creditorii - în mare parte - susţin că situaţia dificilă se poate rezolva doar cu austeritate fiscală şi scădere de datorie. Îndatorare făcută discreţionar de politic.

Şi în contextul unei astfel de evoluţii a mixului fiscal-politic, banca centrală a Greciei şi-a pus problema de ce să-şi ţină întreaga rezervă de aur în interior şi să nu valorifice o parte pe pieţele funcţionale din Marea Britanie şi Statele Unite.

Dar respectiva instituţie a luat o astfel de decizie fără ca vreun economist cu pretenţii de la Atena să avertizeze că dacă jumătate din stocul de aur grecesc e depozitat în afară acesta poate face obiectul unor tranzacţii de pe urma cărora conducerea Băncii Naţionale a Greciei se poate îmbogăţi.

Ca să conchid, într-o ţară cu mari dificultăţi din cauza gestionării datoriei publice analiştii nu-şi permit să aibă suspiciuni că felul în care e administrată rezerva de aur ar putea reprezenta, de fapt, o încercare de a fura bani pe timp de criză.

La noi s-a pus această chestiune privitor la banca centrală, nu însă şi la nivelul celor care şi-au propus şi chiar au făcut acest lucru.

Iar dacă în societatea elenă nu apar întrebări de acest gen, probabil că acesta este motivul pentru care încrederea acordată permite băncii centrale a Greciei să fie cotată la bursă şi celei de la noi nu.

În România e funcţională doar o bursă a aberaţiilor ce induce risc sistemic.