Fondul Proprietatea n-ar fi trebuit să existe niciodată

La 10 ani de la înființare, Fondul Proprietatea se îndreaptă cu pași siguri spre lichidare. Cel mi important acționar, miliardarul american Paul Singer, care deține acțiuni la Fond prin mai multe vehicule de investiții, se află în plin proces de acumulare accelerată de titluri, atât la Bursa de Valori București, cât și la Londra. Se accelerează, de asemenea, răscumpărările de acțiuni proprii ale FP, efectuate în scopul acordării de distribuiri suplimentare de cash către acționari. În acest scop, s-a contractat chiar și un credit de la Citibank, în valoare de nu mai puțin de 500 milioane dolari.

În aceste condiții, administratorul FP; Franklin Templeton, și-a accentuat presiunile administrative, mediatice și de lobby pentru listarea la BVB a perlelor energetice din portofoliul Fondului, în primul rând a Hidroelectrica. Asta pentru că e greu să vinzi la un preț bun active nevalidate de piață. Și așa se ajunge la situația cu totul absurdă din punct de vedere economic în care se forțează aducerea la cota bursei a unor companii ce nu au neapărată nevoie de capital.

De asemenea, Fondul Proprietatea face eforturi pentru a-și lichida cea mai mare și cea mai importantă deținere individuală, cea la OMV Petrom, scop în care acțiunile companiei petroliere urmează să fie și ele listate la bursa londoneză. Asta după ce, din 2013 încoace, Fondul și-a lichidat succesiv participațiile la companii energetice românești, scăpând pe rând de Transgaz și Transelectrica și de bune părți din Romgaz și Conpet.

Este limpede că marii investitori instituționali care dețin pachete importante de acțiuni la FP nu mai au răbdare. Tocmai de aceea, pe ordinea de zi a următoarei AGA de la Fond a apărut o propunere de încetare a mandatului administratorului Franklin Templeton. Fapt cu totul neobișnuit, Franklin Templeton le-a cerut acționarilor FP în mod public, printr-un comunicat trimis Bursei, să respingă acea propunere în AGA. Ce i se reproșează administratorului? Faptul că nu a fost în stare să reducă semnificativ discountul dintre activul net al FP și prețul pe bursă al acțiuni Fondului, cifrat în prezent la 0,7850 lei/titlu.

Și pentru că tot am adus vorba de acest discount, trebuie să facem o afirmație radicală: Fondul Proprietatea n-ar fi trebuit să existe niciodată. În primul rând că istoricul funcționării sale arată limpede că a fost înființat în cu totul alte scopuri decât au pretins autoritățile. Oficial, el trebuia să-i despăgubească pe acei proprietari naționalizați de comuniști cărora nu li se puteau restitui în natură proprietățile și a căror despăgubire în numerar ar fi fost mult prea împovărătoare pentru bugetul de stat.

Nici nu mai aducem vorba despre corupția și fraudele masive care au denaturat complet procesul de reconstituire a drepturilor de proprietate încălcate de regimul comunist. Să ne gândim doar la miile de despăgubiți în acțiuni la FP care au fost nevoiți să-și vândă pe nimic deținerile samsarilor specializați din cauza faptului că autoritățile au întârziat ani de zile listarea Fondului. Iar cei care au rezistat și n-au vândut oricum au ieșit în pagubă, căci cotația la Bursă a FP nici măcar nu s-a apropiat cât de cât vreodată de valoarea nominală de 1 leu/acțiune, care le-ar fi permis celor despăgubiți să poată spune că, da, au primit drept compensație cât meritau.

Și cu asta ajungem la esența problemei. Atunci când vorbim despre un act de justiție, cum s-a pretins a fi despăgubirea celor jefuiți de comuniști de proprietățile lor legitime, este inadmisibil să oferi drept compensație celor păgubiți active purtătoare de risc, cum sunt acțiunile listate la Bursă ale Fondului Proprietatea. Indiferent de cât de atractiv ar fi portofoliul de dețineri al acestuia, care conține, practic, întreaga industrie energetică românească.