Ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ?

Prețul petrolulului “alunecă” spre 30 de dolari pe baril, e cu peste 100 dolari sub maximul istoric. În iulie 2008, prețul țițeiului a urcat brusc la 146 de dolari pe baril, după ce în 1986- 2001 s-a plasat între 25 și 30. S-a întors la 40 de dolari în 2009, a crescut peste 100 în 2011, pentru a reveni la 30, în prezent. Ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 că economiile se vor confrunta cu o recesiune dură.

Dar aceste lucruri le-am mai scris, cea a rămas neîntrebat este cât ar costa benzina dacă prețul țițeiului ar fi zero? După ce Capital (http://www.capital.ro/cat-ar-costa-benzina-daca-n-ar-fi-taxele-care-ajung-la-stat.html) și Digi24 (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Benzina+fara+taxe+costa+cat+apa+plata) au studiat problema, pe baza datelor Oil Bulletin, portalului TimesNewRoman i-a dat că dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu (http://www.timesnewroman.ro/entry/studiu-optimist-daca-petrolul-ar-fi-gratis-benzina-in-romania-s-ar-ieftini-cu-aproape-un-leu).Și, bineînțeles, că putem merge mai departe, și să ne întrebăm ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ? Păi, nici măcar atunci autoritățile n-ar renunța la accizele la benzină peste care vor pune TVA.

Ceea ce merită subliniat însă este că acest context aberant, specific Uniuni Europene, e rezultatul unei evoluţii, ce a început în momentul în care conducătorii, pentru a-şi satisface interesele politicianiste, s-au tot apucat să taxeze profitul. Până când firmele mari şi acţionarii lor s-au săturat şi şi-au mutat banii în paradisurile fiscale. În ţările de la periferia UE, precum România, nu există firme mari şi atunci s-au împovărat oamenii cu taxe şi contribuţii. Sigur că ei n-au plecat cu banii în paradisuri, ci s-au refugiat în economia subterană.

Dar politicienii europeni n-au admis că greşesc şi s-au apucat să impoziteze, în locul profiturilor, benzina şi ţigările. Adică, apelează la selecţie adversă şi hazard moral şi-i taxează pe cei care pot. Pentru a fi “eficienţi” ei se folosesc de lanţurile cu cea mai bună logistică în distribuţie şi de taxarea la sursă. Iar când va reîncepe să se scumpească benzina - din taxare, nu din cauza prețului petrolului - o să vedeţi că va fi tratată precum tutunul. În apropierea pompelor vor apărea afişe imense pe care va scrie: “Benzina omoară, mergi cu bicicleta.”

Dacă mai e nevoie să menționez, nu același lucru s-ar întâmpla și în Statele Unite în cazul în care barilul de țiței ar ajunge să coste 0 dolari. Acolo, prețul benzinei s-ar apropia și el de acest nivel, fiindcă fiscalitatea e echilibrată și nu e nevoie să se apeleze la lanțurile cu colectare mai bună decât ale Fiscului ca să se încaseze taxe, așa cum se întâmplă în Europa.

Dimpotrivă, în America, politicienii nu îndrăznesc să majoreze taxa federală pe carburanți nici măcar acum, după ieftinirea masivă a petrolului și a produselor rafinate. Aceasta a rămas neschimbată din anii '90, la 18,3 cenți galonul de benzină și 24,4 cenți galonul de motorină, în pofida apelurilor la majorare din partea autorităților locale din numeroase state ale SUA.

Pe UE, nu eficienţa o interesează însă, ca pe americani, ci să încaseze o anumită sumă de bani, indiferent de unde vin. Nu e preocupată dacă erodează productivitatea celui taxat şi-i impozitează sărăcia. Asta arată că Uniunea Europeană, în general, şi România, în particular, sunt interesate doar de acoperirea economică a riscurilor politice, chiar dacă economia funcţionează defectuos. Cu alte cuvinte, legislaţia şi taxarea au drept scop numai tăinuirea greşelilor politicienilor. Şi din acest motiv se ajunge la absurdităţi. Cum ar fi ca nişte antreprenori să se transforme în agenţi fiscali. Iar în măsura în care cea mai mare parte din preţul unor produse cu pondere importantă în consum se face venit la stat, managerii ajung să satisfacă mai degrabă interesele politice, decât pe cele ale propriilor acţionari.

Nu în ultimul rând trebuie menționat că diferența de abordare dintre Statele Unite ale Europei și cele ale Americii se vede la nivelul angajării. Șomajul e mai redus în SUA decât în UE, pentru că au piețe mai adânci, cu volume mai mari, mai dezvoltate și mai sofisticate, precum și mai multă flexibilitate le nivelul forței de muncă.

Asta în contextul în care alocarea mai eficientă a resurselor prin intermediul piețelor și nivelul mai scăzut al taxării le permit americanilor să comercializeze unele dintre cele mai ieftine bunuri de folosință imediată din lume și, pe această cale, să poată trăi și atunci când trec de la un salariu de 10.000 de dolari la unul de 2.000.