Așa cum politicienii și tehnocrații însărcinați cu elaborarea și implementarea de politici publice dau vina pe cetățeni/alegători/contribuabili pentru eșecurile acestor politici și arată cu degetul spre „lipsa de educație” a acestora, tot așa, industria financiară - și în primul rând băncile - se declară periodic nemulțumite de clientela lor. De unde discursurile frecvente despre necesitatea ca „educația financiară” a cetățenilor să fie făcută de învățământul de stat, încă de la cele mai fragede vârste.

O astfel de atitudine este însă contrară celor mai elementare principii ale economiei și comerțului. Nu este vorba despre vechiul clișeu potrivit căruia clientul ar avea întotdeauna dreptate - nu, nu are întotdeauna. Însă dacă potențialul mușteriu nu îți înțelege produsele pe care vrei să i le vinzi, poate că principala problemă sunt chiar produsele tale și/sau tehnicile tale de vânzare, nu cultura lui. Poate că, în modalitatea în care sunt concepute și promovate, chiar nu are nevoie de ele.

Iar atunci, mult-trâmbițata „educație financiară” nu e decât o formă mascată de propagandă și îndoctrinare. Bankingul devine astfel un „produs de statut”, nu o necesitate elementară a lumii moderne. Ți se transmite că „lumea bună, educată” acceptă sau chiar îmbrățișează cu entuziasm ceea ce oferă băncile. Și uite așa, educația se transformă în contrariul ei, adică într-un soi de „Crede și nu cerceta!”.

Clientul nu are întotdeauna dreptate, dar este sarcina și datoria ta de comerciant să-l convingi și să-l câștigi de partea ta. Și nu mi se pare că cea mai bună metodă în acest sens este să-i transmiți subliminal că e „needucat”.

De altfel, din păcate, este departe de a fi singura modalitate în care băncile manifestă lipsă de respect față de clienți, asta în timp ce repetă la nesfârșit cât de necesară este educația financiară.

De exemplu, sunt situațiile în care instituțiile de credit manifestă exces de zel și „creativitate” în aplicarea reglementărilor de stat. Toți am trecut prin chinul „actualizării datelor personale” și altele asemenea și știm că, deseori, birocrația e mai mare decât prevede legea. Iar acum, mai nou, au apărut bănci care nu permit accesul în agențiile lor decât celor cu certificat verde COVID, deși ele nu se numără printre instituțiile obligate să aplice o astfel de condiționare.

• John Law - părintele băncilor centrale contemporane

  < Prev
• O șansă de a frâna distopia verde

  Next >