Putina lume stie ca filosoful antic grec Diogene din Sinope, supranumit si cinicul, a fost si bancher.

Banca lui Diogene a fost printre primele care a recurs la inflatie, respectiv la deprecierea monedei emise de ea, cu speranta ca, in acest fel, sa stimuleze cresterea activitatii economice, prin sporirea cantitatii de bani aflati in circulatie.

Din pacate, in mod logic, efectul a fost cresterea preturilor si a costului vietii, care a starnit nemultumirea si revolta populatiei.

Exilat si ruinat, Diogene s-a stabilit la Atena, insa se pare ca nu si-a invatat lectia. Asta pentru ca a continuat sa propage ideea renuntarii la moneda din metal pretios si inlocuirii acesteia cu moneda fiduciara.

 

 

Diogene cinicul si celebrul sau butoi

 

De altfel, Grecia antica a fost zguduita de multe falimente bancare, cele mai multe dintre ele datorate utilizarii, inca de la acea vreme, a sistemului rezervelor fractionare.

Falimentul bancilor Timodemo, Sasinomo, Aristolocos s-a produs in urma unor crize bancare datorate acestui fapt.

Banca din Efes, in urma revoltei contra lui Mitriades, da faliment si obtine un moratoriu de 10 ani pentru a inapoia depozitele titularilor de drept.

 

 

 

 

In 1656, in Suedia ia fiinta prin decret regal prima banca de emisiune, numita Stockholms Banco, companie privata ce avea dreptul de monopol timp de 30 de ani in a desfasura operatiuni bancare in Regatul Suediei.

Aceasta elibera bilete la purtator in schimbul depunerilor. Aceste bilete de banca se caracterizau prin aceea ca nu erau purtatoare de dobanzi, aveau valori nominale standardizate, fixe, iar circulatia lor ca mijloace de plata diminua cererea de rambursare a depunerilor.

 

 

 

 

Ele erau confectionate dintr-o hartie speciala, fabricata intr-o manufactura in orasul Tumba.

Insa, din cauza politicii gresite de creditare, prin finantarea creditelor pe termen lung pe baza depozitelor pe termen scurt, banca intra in incapacitate plata, nemaifacand fata cererilor de rambursare in schimbul bancnotelor emise.

In 1668, banca isi inceteaza activitatea, iar directorul si initiatorul acesteia, Johan Palmstruch, isi pierde titlul nobiliar si dreptul de a practica operatiuni bancare.

 

 

Johan Palmstruch

 

Sentinta mai prevedea ca, in cazul in care nu reusea sa restabileasca lichiditatea bancii, urma sa fie executat prin decapitare.

Pana la urma, condamnarea la moarte ii este comutata, Palmstruch murind in detentie in 1671, la varsta de 60 de ani.

In 1668, Stockholms Banco e practic nationalizata si astfel ia fiinta prima banca centrala din lume: Banca Nationala a Suediei.

Sveriges Riksbank a functionat si era administrata sub controlul direct al Parlamentului, pentru a preintampina riscul ca regele sa capete o prea mare influenta asupra acesteia.

Stereotipul spune ca scotienii sunt zgarciti. Cu certitudine insa ca unul dintre cei mai importanti scotieni pentru istoria sistemului financiar mondial nu era deloc zgarcit, in special cand era vorba de banii altora.

Mai ales ca inventase, pasamite, o metoda de a face bani literalmente din piatra seaca.

John Law a fost al cincilea copil din familia aurarului scotian William Law. Dupa studii si dupa decesul tatalui sau, John Law a plecat in 1688 la Londra.

 

 

 

 

La 17 ani a primit mostenire toata averea tatalui sau. S-a dovedit a fi o fire libertina si un mare iubitor al jocurilor de noroc.

La 9 aprilie 1694, il ucide in duel pe Eduard Wilson si este condamnat la moarte, dar sentinta ii este comutata in pedeapsa cu inchisoarea.

Reuseste sa fuga din inchisoare si se retrage laAmsterdam, unde incepe studii economice.

Dupa terminarea studiilor, parcurge toata Europa, isi prezinta ideile, dar peste tot este refuzat.

Prin jocuri de noroc, isi reface averea, iar in 1707 devine prieten al lui Philippe d"Orleans.

In 1715, dupa moartea lui Ludovic al XIV-lea, isi ofera serviciile sale de economist lui Philippe d'Orléans.

Daca am vrea sa psihanalizam, am putea spune ca, in cazul lui John Law, complexul oedipian s-a manifestat prin ura fata de aur, obiectul profesiei tatalui sau.

Law este initiatorul teoriei "creditului creator de capital". Considerand ca ca moneda metalica este limitata de cantitatea de metal pretios disponibil, el propune substituirea monedei metalice prin cea de hartie, pentru a adapta cantitatea de moneda la nevoile productiei si circulatiei.

 

 

 

 

John Law sustinea ca la originea crizelor economice este insuficienta cantitate de bani in circulatie. De aceea, el promova ideea ca este suficienta crearea unei banci de emisiune pentru ca, prin simpla punere a biletelor de banca in circulatie, sa se produca noi capitaluri.

Astfel, in 1716, intr-un moment in care statul francez avea datorii enorme, Philippe d'Orléans ii permite sa creeze Banca Generala a Frantei.

Aceasta incepe sa puna in circulatie moneda de hartie garantata doar prin titluri ale datoriei publice sau alte concesiuni ale statului, cum ar fi dreptul de exploatare a Louisianei, Antilelor, Senegalului si Canadei, monopolul tutunului sau incasarile statului din impozite directe.

In anul 1718, Banca Generala fuzioneaza cu Compania Indiei Occidentale, formand Banca Regala, care, dupa doi ani de activitate prospera, in care au fost emise bilete de banca in mod excesiv, acestea isi pierd valoarea, iar detinatorii devin neincrezatori, urmand o panica bancara si falimentul bancii.

Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, John Law este considerat parintele bancilor centrale contemporane.

 

 

John Law

 

Ulterior falimentului Bancii Regale, soarta lui Law a diferit foarte mult de cea a sefilor de banci centrale din epoca moderna. Si-a pierdut averea si a fost nevoit sa fuga din Franta.

A continuat sa practice jocurile de noroc, dar nu si-a mai revenit. A murit la Venetia, de pneumonie, in 1729, sarac.

---

• Guvernul se imprumuta pe baza increderii de care se bucura banca centrala

  < Prev
• Premierul Ponta se lauda cu viciile din Statistica

  Next >