Orasul care asteapta la bariera

Atunci cand s-a inaugurat Bulevardul Buzesti, care a implicat demolarea unor cladiri istorice, modernitatea a batut traditia. Pentru ca soferii sa ajunga repede din Piata Victoriei la Berzei s-a facut acest sacrificiu. Asadar, considerentele legate de trafic le-au surclasat pe cele istorice. Si daca ne amintim de vremea cand Haussmann sistematiza marele Paris, poate ca era cazul sa se intample acelasi lucru si cu cel mic.

Da, insa daca respectiva artera urbana a fost largita pe considerente de trafic, si a fost demolata istorica Piata Matache, Calea Victorie a fost ingustata pe motiv de traditie interbelica. Pentru ca oamenii sa se poata plimba la sosea, cu sau fara bicicleta, chiar si iarna, pe zapada.

Cele doua exemple arata ca exista multa nehotarare in hotararile edililor. Sunt importante in acelasi timp, atat fluenta traficului, cat si traditia sau miscarea in aer liber, care deranjeaza circulatia.

Iar in timpul in care intr-un oras plasat pe locul 4 in topul inghesuielii din UE se lucreaza la proiectul imperios al metroului din Drumului Taberei, sunt strazi unde se reabiliteaza liniile de tramvai. Pentru cine nu s-a prins inca, metroul e tot un tramvai, care circula pe sub pamant ca sa nu mai fie aglomeratie la suprafata. De ce se irosesc resursele reabilitandu-se ceva ce va fi oricum inlocuit, cand se poate face direct metrou?

Numai cine nu vrea nu vede ca in Bucuresti lipseste o strategie unitara, motiv pentru care, in functie de cum e convenabil devine importanta ba fluidizarea traficului, ba traditia urbei. Daca aceasta n-ar lipsi, sus in deal, la Cotroceni, acolo unde-i mereu aglomerat, s-ar putea face un pasaj pentru a se circula in ambele sensuri simultan.

Fiindca atunci cand ai un oras intesat de masini e important sa se mearga continuu pe strazi. Nu unele masini sa astepte ca la bariera lasata in fata trenului sa treaca celelalte, si strada din fata sa stea nefolosita. E ineficient.

Dar apropo de tren, acesta ajunge zilnic la ora de varf 8:30 in Gara Obor. Adica, Bucurestiul n-are doar intersectii ca niste treceri cu trenul, ci chiar o cale ferata cu bariera intr-o zona semicentrala, lucru greu de acceptat intr-o capitala de stat UE.