Cum poate BNR asigura stabilitatea prețurilor politizate? Astăzi cazul gazelor

În februarie 2014, prețul gazelor naturale era cu două treimi mai mare pe piața internațională decât acum. Iar în urmă cu 12 luni se plasa cu 40% mai sus.

Timp în care, pe piața românească, prețul gazelor a parcurs un trend diferit. În urmă cu doi ani, gazele s-au scumpit, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), cu 2,61%, iar în 2015 cu 7,46%.

Desigur, cunoaștem situația din România. Avem două categorii de consumatori, industriali și casnici. La nivelul primei grupe, care asigură grosul consumului, prețul la care se achiziționează gazele e în totalitate liberalizat. La cea de a doua, la care, generic, e reglementat, deci subvenționat, sub nivelul pieței, există un calendar, cu etape, negociat cu UE şi organismele financiare internaţionale, la sfârşitul căruia se va putea vorbi de un preț liber.

Dar ceea ce numim în momentul de faţă preț reglementat pentru populaţie, adică mai redus decât “temperatura” pieței, e mai mult teoretic. Cu cât să fie el subvenționat dacă cel de pe plan internațional se mai plasează la o treime din cel din urmă cu doi ani? Oare e subvenționat cu totul, românii consumă fără să plătească? Puțin probabil, și mai și e vorba ca prețul să se majoreze cu încă 10% în acest an, deși pe plan mondial el se prăbușește.

Să lăsăm însă consumul casnic, căci nu el dă trendul, ci acela industrial. În doi ani, gazele în România s-a scumpit cu peste 10%, dar pe piața internațională s-au ieftinit cu două treimi. Şi benzina şi gazele sunt purtătoare de accize, dar măcar preţul carburanţilor a mai scăzut ceva-ceva, cel al gazelor - cu un conţinut mai redus de taxe - deloc. Se creează impresia că prețul gazelor tot crește, fiindcă s-a micşorat TVA și trebuie “compensată” cu ceva, nu cumva să se majoreze consumul.

Deși reacția naturală a oamenilor e ca mai întâi să-și reducă supraîndatorarea și apoi să înceapă să-şi majoreze cererea. Astfel relevă sondajele, că românilor nu le plac datoriile.

Se vede însă că dacă atunci când scazi unele taxe mari, dar le mărești, în compensaţie, pe unele mai mici, precum cele pe proprietate și tarifele la utilități, care peste tot în lume scad, asta reprezintă “garanția” că românii nu vor scăpa de datorii, iar băncile se vor confrunta, mai departe, cu fenomenul creditelor neperformante.

În fine, în situația de mai sus, dacă s-ar aplica principiile enunțate de președintele României, referitoare la o mai mare transparență la nivelul societății, ar trebui să existe o explicație care să elucideze enigma prețului gazelor în România. Pentru că, reiterez, acesta crește continuu, deși pe piața internațională se reduce abrupt.

Și în acest context ne întrebăm dacă Banca Națională a României poate exercita vreun rol, prin intermediul politicii monetare, pentru a asigura stabilitatea prețurilor politizate, așa cum sugera de curând că ar trebui să facă un celebru analist român.