Scriam la un moment dat că aceia care au pus la punct premisele de a porni creditarea pe baza înţelegerilor politice cu UE au dat impresia că achiziţia de locuinţe se bazează pe crearea unei puternice clase de mijloc, dar fără a putea genera un mediu investiţional care să funcţioneze concomitent cu creditarea.

Ulterior, iluziile induse politic au fost trădate de măsurile de amendare a nivelului de trai, cu taxe şi salarii scăzute. Cu alte cuvinte, politicienii nu au reuşit să susţină economic anticipaţiile pe care le-au ancorat. Iar în prezent, fără să-şi asume răspunderea pentru eşecul produs, văzut în micşorarea averii oamenilor şi a supraîndatorării, ei dau vina pe sistemul bancar, care a avut neşansa să devină antipatic, pe fondul stângăciilor unor manageri ce au crezut în enunţul politicului.

Da, însă ceea ce trebuie subliniat este că nu băncile au înjumătăţit preţul imobilelor, sărăcindu-i pe cei ce au crezut că vor fi clasa de mijloc a celei de a 7-a puteri economice a UE, ci politicul, prin măsurile guvernamentale proaste. Ceea ce face de neînţeles cum e posibil să fie recompensaţi tocmai cei ce i-au urmat cel mai fidel linia şi au produs o bulă imobiliară?

Ca să conchid, nu băncile au crescut preţul caselor de la simplu la dublu, ci ele au pus peste acesta, marginal, nişte dobânzi şi comisioane. Deci băncile nu prea-s vinovate pentru ceea ce li se pune în cârcă, însă, cu toate acestea, atitudinea lor continuă să fie antipatică. Ele ar trebui să se poarte bine cu clienţii în orice circumstanţe, dar, mai ales acum când situaţia e tensionată. Adică, în loc să spună prin conferinţe că românii n-au cultură financiară şi să-i privească de sus când intră în sucursală, bancherii ar trebui să-i  trateze ca pe nişte clienţi ce le asigură veniturile.

Haideţi să luăm un caz la întâmplare. Băncile au instrumente care funcţionează 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Din păcate, acestora nu le e asigurată întreţinerea în tot acest interval. Să zicem că un  român merge în weekend la un bancomat, îşi introduce în el cardul şi ATM-ul, brusc, se strică. Clientul sună la call center, operatorul e informat că s-a defectat, dar îi comunică acestuia că îi poate fi restituit cardul abia în prima zi de lucru a băncii.

Atunci omul îi replică reprezentantului băncii că e cardul său de salariul cu overdraft, îşi ţine toţi banii pe el, cum l-au învăţat bunica şi scufiţa la tv., ce au ales plăţile fermecate fără numerar. Îl foloseşte la metrou, deoarece e contacless. Ca şi atunci când merge cu autobuzul, fiindcă poate fi utilizat ca portofel electronic. Şi deşi subliniază că e nefiresc să nu aibă acces la banii săi şi să se împrumute prin vecini, funcţionarul încheie convorbirea pe un ton politicos, amintindu-i că aparatele se mai şi strică.

Clientul din exemplu utilizează un instrument elementar. Nici măcar nu se întreabă de ce toate produsele bancare în România pleacă din spot. El a luat decizia de a-şi încasa leafa pe card după ce a fost convins de marketing. Dar îşi dă seama că nu poate să reziste la sfârşit de săptămâna, chiar şi într-un oraş mare, fără bani cash. Oare din acest motiv s-a debancarizat masa bănească, şi numerarul a crescut peste 17% din masa monetară?! Iar dacă cel din exemplul nostru introducea cardul într-un bancomat dintr-un oraş mic, unde era în tranzit, ce se întâmpla? Căpăta acces la propriile lichidităţi în prima zi lucrătoare, timp în care dormea în sala de aşteptare din gară şi era nevoit să se învoiască de la serviciu ca să-l recupereze?!

Iată cum văd eu lucrurile. Dacă băncile se laudă că oferă produse 24 de ore din 24, 7 zile din 7, chiar e bine să o facă. Clientului căruia îi este făcut captiv cardul în weekend, după ce anunţă, e necesar să-i fie restituit într-o oră, acasă, de către echipa de intervenţie, care să acţioneze ca atunci când rămâi fără curent sau cablu.

Băncile ar trebui să fie primele interesate să le funcţioneze aparatura, pentru că încasează comisioane. Dacă nu sunt, dacă standardele lor actuale nu-l satisfac pe client, din cauza lipsei de expertiză a managementului, poate că acţionarii ar face bine să reacţioneze, fiindcă nu le sunt asigurate veniturile de către conducătorii executivi.

Atenţie, în discuţie n-am pomenit nimic de situaţia în care cash-ul dintr-un ATM se termină în weekend. Cantitate cu care se poate aproviziona un aparat este limitată şi-i dificil să se facă înregistrări contabile în zilele nebancare, în paralel cu realimentarea bancomatul.

• 1990: Optimistul Isărescu versus realiștii Klaus și Greenspan

  < Prev
• Tot contribuabilii vor deconta costurile dării în plată

  Next >