Cei care apreciază că pentru actuala Românie un rege nu este “adecvat”, fiindcă n-ar putea fi controlat, e posibil să se înșele

M-am mirat la un moment dat - într-un material de opinie, evident! - de ce anumite teme fac vâlvă și altele nu, deși au caracteristici similare.

Ca să luăm un exemplu la întâmplare, de ce se discută de metrul de autostradă dintr-o Moldovă subinvestită și nu și de cel de cale ferată subterană din cartierul bucureștean Drumul Taberei? Sau de ce nu devin “teme” - reluate din oră în oră - necesitatea de a strânge gunoiul noaptea într-un București la fel de aglomerat ca Parisul, migrația, care nu se mai produce de la Vaslui și Focșani la Torino, ci din Dolj și Gorj la București ori îngrădirea unor linii de tramvai într-o metropolă cu un trafic deja foarte reglementat, puse oricum peste un metrou ce ar trebui să elimine primul mijloc de transport feroviar?

Acestea-s însă temele simple în jurul cărora nu se suflă vreo vorbuliță. Mai sunt și altele, cum ar fi aceea că înăsprirea legislației rutiere - “încărcarea”cu pedepse disproporționate față de contravenția comisă - este rezultatul incapacității de administrare. Cu precizarea, că există și subiecte mai complicate, cu suport economic, ca segregarea liniilor de finanțare cu anumite bănci ce le face victime ale taxei pe lăcomie, nevoia de a accepta la refinanțare și a ipotecilor, nu doar a titlurile de stat, capacitatea instrumentelor derivate de a evita atacurile speculative, confundarea bonurilor de masă acceptate la POS-uri cu banii și a Ministerului Finanțelor cu banca centrală.

Și sigur că atunci când văd câtă liniște se lasă în jurul unor “cestiuni” ce ar avea toate caracteristicile să devină știri de presă, cu tot cu banda cu breaking news, devine clar că orice interes sau "cauză" își are propriul aparat de promovare. Opinia publică nu este ceva ce "există" pur și simplu. Ca să se manifeste, ea e trezită, stimulată, direcționată.

Dar formulările din paragraful anterior - completate cu sloganul: “Poate să câștige cine reușește să se muleze mai bine pe obsesiile și reflexele populației!” - sunt unele soft, într-o exprimare neaoșă se poate spune că dacă persoanele influente, cu rol de decizie, se prefac că nu observă anumite problematici și le scot în față doar pe cele convenabile, iar pe restul le bagă sub preș, nu înseamnă că evenimentele nu se produc.

E drept că unele subiecte nu sunt propriu-zis teme de pus pe tapet, ci prilej de dezbatere. Cum ar fi, de pildă, faptul că este prea generalistă și prea puțin individualistă discuția legată de femei/bărbați șoferi, doctori, ingineri, primari, președinți. Sunt oameni, indiferent de sex, culoarea pielii, alte orientări, care se pricep să facă lucruri. Oameni potriviți pentru anumite profesii, circumstanțe

De asemenea, o altă idee de discuție ar fi aceea că nu are cum să aibă eficiență o investitiție - o autostradă - căreia îi lipsește cel mai important tronson: București - Comarnic. Sau de ce atunci când discutăm de bănci centrale, ce fac relaxarea cantitativă, nu se pune și problema unei retrogradări de rating? Ori de ce nimeni nu pune punctul pe i când se vorbește de impozitarea progresivă, ca să atragă atenția că penalizează hărnicia?!

Din păcate, analiștii se ocupă cu alte treburi, în subiectele economice cel mai puțin însemnate se ascund răfuiele politice. Se observă clar că am intrat în Uniunea Europeană ca urmare a înțelegerilor politice, nu pe considerente economice. Iar dacă avem un stat social, după cum stă scris în Constituție, e greu de pus eticheta de “autentic liberal” pe vreo formațiune politică. Așa se explică sărăcia de elemente doctrinare la partide, dar mai ales de ce productivitatea este un moft, la fel ca proprietatea. Importantă, “sfântă”, e doar redistribuirea!

Da, numai că așa cum obișnuia să zică Academia Cațavencu, cititorii noștri sunt mai inteligenți decât noi. A li se prescrie cu dispreț suveran că își “doresc” X sau Y lucru se poate izbi - cu tot respectul! - de limitele celor care pretind că știu ei bine ceea ce vor românii.

Ocazie cu care mai iau un exemplu - tot la întâmplare - și spun că cei care apreciază că pentru actuala Românie un rege nu este “adecvat”, fiindcă n-ar putea fi controlat, e posibil să se înșele. Temerile sunt nejustificate pentru că mecanismul natural pe baza căruia funcționează monarhia e suficient. Și ezitările-s din același “film” cu a da sau nu economia pe mâna pieței. Cu mențiunea că principala opreliște poate fi reprezentată de “originea sănătoasă” a celor ce decid ce e potrivit sau nu. Acest fapt a fost evidențiat limpede de primul rege al României, care a demonstrat la scurt timp după ce țara a intrat pe o scară de evoluție ce a eliminat obiceiurile “din târg” că nu el era problema. Acum știrile ce ar prefața anumite inițiative nu apar, deoarece ar fi “înaintea vremurilor”. Dar, de fapt, nu vremurile-s de vină, ci lipsa de evoluție a decidenților.