Între țări, tocmai pentru a nu fi impozitată de două ori aceeași activitate generatoare de venituri, există tratate de evitare a dublei impuneri. Cu veniturile taxate, oamenii achiziționează case și mașini. Din ultimele, românii au printre cele mai puține în Europa raportat la populație. Dar la fel de important e și că impozitarea averii reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. Oare cum e să vrei să impozitezi ceva ce ar trebui să stimulezi?

În fine, taxarea averii există deja. Sunt supraimpozitate automobilele cu capacitate cilindrică peste 2.000 cmc. Guvernul Boc a suprataxat temporar „mașinile puternice”, astfel încât posesorul „socialului” ARO 240 să ajungă să plătescă la fel ca cel al unui Porsche Cayenne. Asta ca să adeverească spusele lui Milton Friedman: Nimic nu e aşa permanent ca un program guvernamental temporar.

“O tempora! O mores!”, acum s-a dori și impozitarea mașinilor “în plus”. Oare chiar trebuie să reamintesc cam în fiecare articol spusele lui Corneliu Coposu: „Blestemul României ar fi ca după 20-25 de ani FSN să se afle şi la stânga, şi la dreapta eşichierului politic”? Și nu doar acest lucru, la mașinile “suplimentare” se ține cont că unele valoarează cât un ARO, nu cât un Porsche? Deja există „antecedentul” că la taxarea actuală, pe bază de cilindree, nu se ține cont de valoarea/vârsta autovehiculelor din care românii au puține față de ceilalți din UE. Mai mult, deținătorii automobilelor clasice sunt impozitați diferit față de cei ai celor electrice, deși pe ambele taloane apare puterea exprimată în kW.    

Horia Rusu - un liberal autentic, nu ca acela pe care l-a trădat fardul după spusele lui Milton Friedman - afirma că “distrugerea noţiunii de proprietate, căci proprietatea este de esenţă individuală, distrugerea pieţei prin constrângerea indivizilor de a-şi satisface cererea prin metode administrative, au condus la anularea caracterului uman al acţiunii economice.” Rusu îi considera pe “liberalii secolului trecut”, ca pe unii care au lăsat celor actuali “o moştenire glorioasă”. Eugeniu Carada, unul dintre “bătrâni”, sugera că trebuie să se dezvolte business-ul în zona tradable ca să se poată pretinde bani la buget. Pentru că dacă se ajunge în situaţia împăratului roman Vespasian, care când a fost întrebat de fiul său Titus cum poate să taxeze latrinele a răspuns că banii n-au miros, adică dacă se cer bani, fără a genera premise, atunci ar însemna că vorbim de o guvernare prin amenzi. Ceea ce ar putea arăta că pe conducătorii de diverse culori de la putere îi adună laolată apucăturile de milițieni, nu capacitatea managerială de a reduce deficitul structural și a încasa mai multe taxe pe seama majorării volumului de business și a bazei de impunere.

Dar ce ne facem că averea/luxul deja constituie obiectul impunerii nu doar prin intermediul “taxei Boc”, ci și a accizelor, care s-au mărit până “la nivel” în anii când prețul gazelor pe piața internațională se ducea în jos? Ce se întâmplă, în loc să scadă impozitul pe lux, se majorează cel pe avere?!

• Discriminocrația

  < Prev
• "1984" + "Minunata lumea nouă": Statul polițienesc se împacă foarte...

  Next >